Definitie Contingent - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ContingÉnt, contingente, substantiv neutru, adjectiv I.
1. Substantiv neutru: Totalitatea cetatenilor nascuti in acelasi an si luati in evidenta comisariatelor militare; prin extensiune anul recrutarii; leat.
2. Grup de oameni avand o compozitie omogena.
3. (Înv.) Contributie.
4. Plafon cantitativ pana la nivelul caruia se limita de catre unele guverne importul sau exportul unor marfuri din sau in alte tari. II. Adjectiv Care poate sa fie sau sa nu fie, sa se intample sau sa nu se intample; intamplator, accidental. [Varianta: Contigent substantiv neutru] – Din franceza Contingent, limba latina Contingens, -ntis.

Varianta definitie 2: ContingÉnt substantiv (MILITAR) (popular) leat. (Ce - esti?)

Varianta definitie 3: ContingÉnt adjectiv verifica cuvantul: accidental, incidental, intamplator, ocazional, sporadic.

Varianta definitie 4: ContingÉnt, -Ă I. adjectiv care poate sa fie sau sa nu fie, sa se produca sau nu; intamplator, accidental, fortuit.
II. substantiv neutru
1. totalitatea tinerilor nascuti in acelasi an si luati in evidenta organelor militare. ♢ totalitatea elevilor si studentilor (aproximativ) de aceeasi varsta care intra si parcurg impreuna aceeasi treapta de invatamant.
2. grup omogen de oameni.
3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor marfuri intr-o anumita perioada. (< franceza contingent, limba latina contingens)

Varianta definitie 5: Contingent adjectiv m., plural contingenti; f. singular contingenta, plural contingente

Varianta definitie 6: Contingent substantiv neutru, plural contingente

Varianta definitie 7: ContingÉnt2 -ta (-ti, -te) rar Care se produc printr-o intamplare; caracterizat prin realizare imprevizibila; accidental; intamplator. /<fr. contingent, limba latina contingens, -ntis

Varianta definitie 8: ContingÉnt1 -e n. 1) Totalitate de persoane nascute in acelasi an si luate la evidenta comisariatelor militare. 2) Efectiv de recruti incorporati in acelasi an pentru serviciul militar. 3) An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de persoane. /<fr. contingent, limba latina contingens, -ntis

Varianta definitie 9: ContingÉnt, -Ă adjectiv Care poate sa se produca, sa vina din intamplare; care poate sa se produca sau nu; intamplator, fortuit. substantiv neutru
1. Totalitatea tinerilor incorporati in acelasi an in serviciul militar.
2. Grup omogen de oameni.
3. Cantitate maxima de marfuri care poate fi importata sau exportata intr-o anumita perioada. [Varianta contigent substantiv neutru / < franceza contingent, conform limba latina contingens – care vine din intamplare].