Contrazice
Definitie, sens si explicatie
1Contrazice, contrazic, verb Iii. 1.
Tranzitiv A sustine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2.
Tranzitiv A nu se potrivi, a fi in opozitie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminti ceva. 3.
Reflexiv A spune ceva in opozitie cu cele afirmate anterior de tine insuti. 4.
Reflexiv recipr. (Despre sustinatorii unor opinii, unor afirmatii etcetera) A avea pareri deosebite, a nu fi de acord unii cu altii. ♦ (Despre afirmatii, depozitii etcetera) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1 + zice (dupa franceza contredire).
Tranzitiv A sustine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2.
Tranzitiv A nu se potrivi, a fi in opozitie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminti ceva. 3.
Reflexiv A spune ceva in opozitie cu cele afirmate anterior de tine insuti. 4.
Reflexiv recipr. (Despre sustinatorii unor opinii, unor afirmatii etcetera) A avea pareri deosebite, a nu fi de acord unii cu altii. ♦ (Despre afirmatii, depozitii etcetera) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1 + zice (dupa franceza contredire).
2Contrazice verb I. tr.
1. a sustine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi in dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminti.
Ii. reflexiv
1. a fi in dezacord cu sine insusi.
2. (despre sustinatorii unor afirmatii etcetera) a fi in contrazicere unii cu altii, a avea pareri deosebite. ♢ (despre idei, afirmatii, marturii) a nu se potrivi unele cu altele. (dupa franceza contredire, limba latina contradicere)
1. a sustine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi in dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminti.
Ii. reflexiv
1. a fi in dezacord cu sine insusi.
2. (despre sustinatorii unor afirmatii etcetera) a fi in contrazicere unii cu altii, a avea pareri deosebite. ♢ (despre idei, afirmatii, marturii) a nu se potrivi unele cu altele. (dupa franceza contredire, limba latina contradicere)
3Contrazice verb
1. verifica cuvantul: infirma.
2. verifica cuvantul: opune.
3. (rar) a contra. (A - pe cineva.)
4. (popular) a se incontra. (A se - cu cineva.)
5. verifica cuvantul: dezice.
1. verifica cuvantul: infirma.
2. verifica cuvantul: opune.
3. (rar) a contra. (A - pe cineva.)
4. (popular) a se incontra. (A se - cu cineva.)
5. verifica cuvantul: dezice.
4Contrazice verb → zice
5A se contrazice ma contrazic intranzitiv 1) A emite idei contrare celor afirmate anterior. 2) (despre adeptii unor opinii, teze etcetera) A discuta in contradictoriu; a se contra. 3) (despre opinii, afirmatii etcetera) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se ciocni. /contra- + a zice
6A contrazice contrazic tranzitiv 1) (persoane) A intrerupe, exprimand o opinie contrara; a contra. 2) (declaratii, fapte, fenomene) A pune la indoiala; a considera ca fiind discutabil. /contra- + a zice
7Contrazice verb Iii.
1. tr.
A sustine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. tr.
A fi in dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminti.
3. refl.
A fi in dezacord cu tine insuti.
4. refl. (Despre sustinatorii unor afirmatii etcetera) A fi in contrazicere unii cu altii, a avea pareri deosebite. ♦ (Despre idei, afirmatii, marturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazic. / < Contra- + Zice, dupa limba latina contradicere].
1. tr.
A sustine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. tr.
A fi in dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminti.
3. refl.
A fi in dezacord cu tine insuti.
4. refl. (Despre sustinatorii unor afirmatii etcetera) A fi in contrazicere unii cu altii, a avea pareri deosebite. ♦ (Despre idei, afirmatii, marturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazic. / < Contra- + Zice, dupa limba latina contradicere].
8Contrazice (-c, -is), verb – A sustine contrariul, a nega.
Tradus din franceza contredire si conjugat ca a zice. – Derivat contrazicere (var. contradictie), substantiv feminin; contradictor (var. contradictoriu, contrazicator), adjectiv
Tradus din franceza contredire si conjugat ca a zice. – Derivat contrazicere (var. contradictie), substantiv feminin; contradictor (var. contradictoriu, contrazicator), adjectiv