Convolut
Definitie, sens si explicatie
1Convolut1, convoluturi, substantiv neutru Grup de scrieri care apar izolat in cataloagele unei biblioteci sau intr-o arhiva. – Din limba germana Konvolut.
2Convolut2, -ă, convoluti, -te, adjectiv (Despre organe) Rasucit in forma de cornet. ♦ Rasucit, intors asupra lui insusi. – Din franceza Convolute, limba latina Convolutus.
3Convolut adjectiv m., plural convoluti; f. singular convoluta, plural convolute
4Convolut substantiv neutru, plural convoluturi
5Convolut, -ă adjectiv (Bot.; despre organe) Rasucit in forma de cornet sau sul. ♦ Rasucit, intors asupra lui insusi. [< franceza convolute, limba latina convolutus].
6Convolut substantiv neutru Volum care cuprinde mai multe lucrari editate separat, dar avand acelasi autor sau cuprinzand materii inrudite. [Varianta convoluta substantiv feminin / < limba germana Konvolut].
7Convolut1 substantiv neutru volum care cuprinde mai multe lucrari editate separat, dar avand acelasi autor sau cuprinzand materii inrudite. (<germ.
Konvolut)
Konvolut)
8Convolut2, -ă adjectiv
1. (bot.; despre organe) cu marginile rasucite in forma de cornet.
2. intors asupra lui insusi. (<fr. convolute, limba latina convolutus)
1. (bot.; despre organe) cu marginile rasucite in forma de cornet.
2. intors asupra lui insusi. (<fr. convolute, limba latina convolutus)