Lut
Definitie, sens si explicatie
1Lut, (rar) luturi, substantiv neutru
1. Roca sedimentara, galbena sau cafenie, folosita in olarie, in constructii si in sculptura; argila. ♢ Lut verde = argila de culoare verde, folosita pentru tras braie la casele taranesti. ♢ Expresie A fi ca lutul in mana olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lasa influentat.
2. Pamant. ♦ Figurativ Cadavru. – Limba Latina Lutum.
1. Roca sedimentara, galbena sau cafenie, folosita in olarie, in constructii si in sculptura; argila. ♢ Lut verde = argila de culoare verde, folosita pentru tras braie la casele taranesti. ♢ Expresie A fi ca lutul in mana olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lasa influentat.
2. Pamant. ♦ Figurativ Cadavru. – Limba Latina Lutum.
2Lut substantiv verifica cuvantul: argila.
3Lut substantiv neutru, plural luturi
4Lut -uri n. 1) Roca sedimentara de culoare galbena-roscata sau cafenie, folosita in constructii si in olarie; argila. ♢ Greu ca -ul foarte greu. 2) poet.
Trupul omenesc (dupa moarte). ♢ Chip de - se spune despre o persoana indiferenta. /<lat. lutum
Trupul omenesc (dupa moarte). ♢ Chip de - se spune despre o persoana indiferenta. /<lat. lutum
5Lut (luturi), substantiv neutru –
1. Argila. –
2. Pamint. – Mr., megl., istr. lut.
Limba Latina lutum (Puscariu 1005; Candrea-dens., 1032; Rew 5189), conform limba italiana loto, sp., port. lodo. – Derivat lutarie, substantiv feminin (loc unde se extrage argila); lutisor, substantiv masculin (rosu aprins, ocru); lutos, adjectiv (argilos), care poate proveni si direct din limba latina lutōsus (Puscariu 1006; Candrea-dens., 1033; Rew 5186); lutui, verb (a tencui, a lipi).
Ngr. λοῦτος pare sa se explice din rom. (Meyer, Neugr.
St., Ii, 76).
1. Argila. –
2. Pamint. – Mr., megl., istr. lut.
Limba Latina lutum (Puscariu 1005; Candrea-dens., 1032; Rew 5189), conform limba italiana loto, sp., port. lodo. – Derivat lutarie, substantiv feminin (loc unde se extrage argila); lutisor, substantiv masculin (rosu aprins, ocru); lutos, adjectiv (argilos), care poate proveni si direct din limba latina lutōsus (Puscariu 1006; Candrea-dens., 1033; Rew 5186); lutui, verb (a tencui, a lipi).
Ngr. λοῦτος pare sa se explice din rom. (Meyer, Neugr.
St., Ii, 76).