Copac
Definitie, sens si explicatie
1Copac, copaci, substantiv masculin Planta cu trunchiul lemnos si inalt, ale carei crengi se ramifica la o distanta oarecare de sol, formand o coroana; arbore, pom. [Varianta: (regional) Copaci substantiv masculin] – Conform: limba albaneza k o p a č.
2Copac substantiv verifica cuvantul: arbore.
3Copac substantiv masculin, plural copaci
4Copac -ci m.
Planta lemnoasa cu tulpina inalta si coroana formata din crengi; arbore. /Cuv. autoht.
Planta lemnoasa cu tulpina inalta si coroana formata din crengi; arbore. /Cuv. autoht.
5Copac (copaci), substantiv masculin – Arbore. – Varianta (invechit) copaci.
Mr., megl. cupaci, istr. copat „desis, hatis”.
Origine indoielnica.
Probabil in legatura cu cuvintele urmatoare, si cu limba slava (veche) kopati, kopajǫ, „a excava, a goli”, conform bulgara kopačĭ „genist”, calabr. copano „trunchi de copac gol pe dinauntru”.
În acest caz, forma primitiva ar fi copaci, forma actuala fiind un sing. analogic; primul sens a fost probabil acela de „trunchi”, ca in limba albaneza kopač sau in calabr.
Este poate vorba de radicalul lui kopati, cu sufix de folosire sau aptitudine -aci, ca in tragaci, stingaci, cirmaci, etcetera, iar sensul sau ar fi acela de „trunchi gol pe dinauntru” sau de „trunchi de scobit, de facut albii”.
Pentru relatia semantica intre notiunea de „trunchi” si de „golit”, conform si cele doua sensuri ale sp. tueco.
În general se considera ca rom. este imprumut din limba albaneza (Cihac, Ii, 716; Meyer 198; Philippide, Ii, 708; Pascu, Ii, 219; Dar); insa aceasta solutie este evident insuficienta.
Altii se gindesc la o radacina autohtona (Miklosich, Slaw.
Elem., 10). – Derivat copacel, substantiv masculin (arbust; balsamina, Impatiens balsamine); copacarie, substantiv feminin (arboret, cring).
Din rom. provin rut. kopač (Capidan, Raporturile, 526), mag. kopacs „tufis” (Candrea, Elemente, 406; Edelspacher 17) si probabil limba albaneza
Mr., megl. cupaci, istr. copat „desis, hatis”.
Origine indoielnica.
Probabil in legatura cu cuvintele urmatoare, si cu limba slava (veche) kopati, kopajǫ, „a excava, a goli”, conform bulgara kopačĭ „genist”, calabr. copano „trunchi de copac gol pe dinauntru”.
În acest caz, forma primitiva ar fi copaci, forma actuala fiind un sing. analogic; primul sens a fost probabil acela de „trunchi”, ca in limba albaneza kopač sau in calabr.
Este poate vorba de radicalul lui kopati, cu sufix de folosire sau aptitudine -aci, ca in tragaci, stingaci, cirmaci, etcetera, iar sensul sau ar fi acela de „trunchi gol pe dinauntru” sau de „trunchi de scobit, de facut albii”.
Pentru relatia semantica intre notiunea de „trunchi” si de „golit”, conform si cele doua sensuri ale sp. tueco.
În general se considera ca rom. este imprumut din limba albaneza (Cihac, Ii, 716; Meyer 198; Philippide, Ii, 708; Pascu, Ii, 219; Dar); insa aceasta solutie este evident insuficienta.
Altii se gindesc la o radacina autohtona (Miklosich, Slaw.
Elem., 10). – Derivat copacel, substantiv masculin (arbust; balsamina, Impatiens balsamine); copacarie, substantiv feminin (arboret, cring).
Din rom. provin rut. kopač (Capidan, Raporturile, 526), mag. kopacs „tufis” (Candrea, Elemente, 406; Edelspacher 17) si probabil limba albaneza