Definitie Copcă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CopcĂ1, copci, substantiv feminin
1. Sistem format din doua piese metalice (un carlig si un inel), folosit pentru prinderea a doua parti ale unei confectii.
2. Agrafa pentru invelitori in constructie.
3. Proeminenta in forma de limba a unei piese plate, care intra in orificiul unei alte piese plate, realizand imbinarea prin incopciere. [Varianta: (regional) Copcie substantiv feminin] – Din bulgara Kopce.

Varianta definitie 2: CopcĂ2, copci, substantiv feminin 1.
Gaura, spartura facuta in gheata unui rau, a unei balti etcetera pentru pescuit sau pentru scos apa. ♢ Expresie (Familiar) A se duce pe copca = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra intr-o mare incurcatura, a o pati. 2.
Gaura facuta intr-o sira de paie, in care se tine uneori pleava. 3.
Scobitura, groapa facuta in pamant, in piatra etcetera 4. (Regional) Saritura pe care o fac animalele cand fug repede. – Din bulgara Kopka.

Varianta definitie 3: CopcĂ substantiv
1. (regional) sponca. (- la o haina.)
2. (MED.) agrafa. (Buzele unei plagi stranse cu -i.)

Varianta definitie 4: CopcĂ substantiv ochi, (regional) beuca, burduf, produf, toana, vad, (Moldova) produsca, (prin Muntenia) scorbura, (prin Moldova) stioalna. (- facuta in gheata.)

Varianta definitie 5: Copca (agrafa, gaura) substantiv feminin, g.-d. art. copcii; plural copci

Varianta definitie 6: Copca (saritura) substantiv feminin, g.-d. art. copcei; plural copce

Varianta definitie 7: CopcĂ3 -ci f. rar Salt facut de un animal in timpul fugii. /<bulg. kopka

Varianta definitie 8: CopcĂ2 -ci f. 1) Gaura pe suprafata inghetata a unei ape, facuta pentru a prinde peste sau pentru a lua apa. ♢ A se duce pe - a) a disparea fara urma; a se duce fara intoarcere; b) a o pati. 2) Scobitura mica facuta intr-un mal, servind drept treapta pentru urcus. [G.-D. Copcii] /<bulg. kopka

Varianta definitie 9: CopcĂ1 -ci f.
Piesa de metal constand din doua elemente (un carlig si un inel) care serveste pentru a incheia o haina. [G.-D. Copcii] /<bulg. kopta

Varianta definitie 10: Copca (-ci), substantiv feminin –
1. Agrafa, clema, capsa. –
2. Catarama, obiect care prinde. –
3. Clema la cartile legate odinioara. –
4. Traversa, bara. – Megl. copce.
Limba Turca: kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); conform bulgara kopče (Cihac, II, 72), limba sarba: kopča, limba albaneza kopsë, mag. kapocs.
Fonetismul rom. se explica printr-un sing. analogic, plecindu-se de la plural copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirma contrariul). – Derivat copcier, substantiv masculin (fabricant de nasturi si copci); incopcia, verb (a prinde in copci, a prinde, a fixa); copci, verb (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, substantiv neutru (altoire).

Varianta definitie 11: Copca (-ci), substantiv feminin –
1. Gaura, spartura; in special gaura facuta natural sau artificial in stratul de gheata care acopera apele iarna. –
2. Salt, saritura. – Varianta cofta, substantiv feminin (gaura, scobitura).
Bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din limba slava (veche) kopati „a goli,” conform copaie.
Al doilea sens este mai putin clar, totusi conform rut. kopnuty „a da cu copita”, poate trebuie plecat de la imaginea armasarului care pare sa sape cu copita pamintul. – De la varianta provine fara indoiala coptori (var. coftori, coptora, coptorosi), verb (a sapa, a excava, a adinci), care pare a se fi incrucisat cu copt, coptura (DAR; dupa Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteza neverosimila).

Varianta definitie 12: Copca (-ci), substantiv feminin –
1. Agrafa, clema, capsa. –
2. Catarama, obiect care prinde. –
3. Clema la cartile legate odinioara. –
4. Traversa, bara. – Megl. copce.
Limba Turca: kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); conform bulgara kopče (Cihac, II, 72), limba sarba: kopča, limba albaneza kopsë, mag. kapocs.
Fonetismul rom. se explica printr-un sing. analogic, plecindu-se de la plural copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirma contrariul). – Derivat copcier, substantiv masculin (fabricant de nasturi si copci); incopcia, verb (a prinde in copci, a prinde, a fixa); copci, verb (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, substantiv neutru (altoire).