Copulă

Copulă, copule, substantiv feminin 1.
Cuvânt de legătură. 2.
Verb copulativ. 3.
Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din franceză Copule, latină Copula.

DEX – dicționarul explicativ

Copulă substantiv feminin Cuvânt de legătură; verb copulativ.
(Logică) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Conform franceză copule, latină copula – legătură].

DN – dicționar de neologisme

Copulă copule feminin 1) lingvistică Cuvânt de legătură. 2) logică Cuvânt care face legătura dintre subiect și predicat. /<franceză copule, latină copula

NODEX – noul dicționar explicativ

Copulă substantiv feminin
1. verb copulativ.
2. (logică) cuvânt care face legătura între subiect și predicat. (< franceză copule, latină copula)

MDN – marele dicționar de neologisme

Copula verb I. reflexiv A se împreuna, a se acupla. [< franceză copuler].

DN – dicționar de neologisme

Copula verb reflexiv a se împreuna, a se cupla. (< franceză copuler)

MDN – marele dicționar de neologisme

Copula verb, indicativ prezent 3 singular și plural copulează

DOOM – dicționarul ortografic