Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Corespondență

1 * Cuvantul cu diacritice: corespondénță
Cuvantul fara diacritice: corespondenta

Definitie: CORESPONDENȚĂ, corespondențe, substantiv feminin I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etcetera II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent între două unități lingvistice. ♢ Corespondența timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziții subordonate și predicatul regentei. 3. (Matematica) Relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al unei mulțimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulțime. 4. (În sintagma) Corespondența conturilor = schimbul de scrisori, legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeași operație economică. [Varianta: (inv.) corespondință substantiv feminin] – Din franceza correspondance.

2 * Cuvantul cu diacritice: corespondénță
Cuvantul fara diacritice: corespondenta

Definitie: CORESPONDENȚĂ substantiv feminin I. 1. schimb de scrisori între persoane, instituții etcetera; totalitatea acestor scrisori. ♢ conținutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o țară etcetera făcută de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legătură între lucruri, fenomene etcetera; afinitate care leagă părți ale unui întreg; concordanță, armonie. 2. (matematica) relație între două mulțimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă. 3. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom. o ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< franceza correspondance)

3 * Cuvantul cu diacritice: corespondénță
Cuvantul fara diacritice: corespondenta

Definitie: CORESPONDENȚĂ substantiv I. poștă. (Ne vine aproape zilnic -.) II. 1. verifica cuvantul: potrivire. 2. verifica cuvantul: concordanță. 3. (GRAM.) corespondența timpurilor = consecuția timpurilor. 4. (MATEMATICA) simetrie. (- unghiurilor.)

4 * Cuvantul cu diacritice: corespondénță
Cuvantul fara diacritice: corespondenta

Definitie: corespondență substantiv feminin, g.-d. art. corespondenței; plural corespondențe

5 * Cuvantul cu diacritice: corespondénță -e
Cuvantul fara diacritice: corespondenta

Definitie: CORESPONDENȚĂ -e f. 1) Schimb de scrisori. - oficială. ♢ A învăța prin - a învăța fără a-și întrerupe activitatea în câmpul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronică realizată într-o publicație periodică de un corespondent. 4) Dependență reciprocă; interdependență; corelație. [G.-D. corespondenței] franceza correspondance

6 * Cuvantul cu diacritice: corespondénță
Cuvantul fara diacritice: corespondenta

Definitie: CORESPONDENȚĂ substantiv feminin I. 1. Schimb de scrisori (între două sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care și le-au scris două persoane. ♦ Conținutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o țară etcetera făcută de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene etcetera; concordanță, armonie. 2. (Matematica) Relație care există între perechile formate din elemente aparținând la două mulțimi când acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent între două unități lingvistice. ♢ Corespondența timpurilor = concordanța timpurilor. ♦ Paralelism între fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiași idiom. [Varianta corespondință substantiv feminin / conform franceza correspondance, limba italiana corrispondenza].