Definitie Corespondență - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CorespondÉnȚĂ, corespondente, substantiv feminin I. 1.
Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2.
Relatare a faptelor petrecute intr-o localitate, facuta de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etcetera II.
1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene, organe, parti ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordanta, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ♢ Corespondenta timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitii subordonate si predicatul regentei. 3. (Matematica) Relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al unei multimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multime. 4. (În sintagma) Corespondenta conturilor = schimbul de scrisori, legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeasi operatie economica. [Varianta: (inv.) Corespondinta substantiv feminin] – Din franceza Correspondance.

Varianta definitie 2: CorespondÉnȚĂ substantiv feminin I.
1. schimb de scrisori intre persoane, institutii etcetera; totalitatea acestor scrisori. ♢ continutul unei scrisori.
2. relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etcetera facuta de corespondentul unui ziar.
II.
1. raport, legatura intre lucruri, fenomene etcetera; afinitate care leaga parti ale unui intreg; concordanta, armonie.
2. (matematica) relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta.
3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. o a timpurilor = concordanta timpurilor. (< franceza correspondance)

Varianta definitie 3: CorespondÉnȚĂ substantiv I. posta. (Ne vine aproape zilnic -.) II.
1. verifica cuvantul: potrivire.
2. verifica cuvantul: concordanta.
3. (GRAM.) corespondenta timpurilor = consecutia timpurilor.
4. (MATEMATICA) simetrie. (- unghiurilor.)

Varianta definitie 4: Corespondenta substantiv feminin, g.-d. art. corespondentei; plural corespondente

Varianta definitie 5: CorespondÉnȚĂ -e f. 1) Schimb de scrisori. - oficiala. ♢ A invata prin - a invata fara a-si intrerupe activitatea in campul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronica realizata intr-o publicatie periodica de un corespondent. 4) Dependenta reciproca; interdependenta; corelatie. [G.-D. Corespondentei] /<fr. correspondance

Varianta definitie 6: CorespondÉnȚĂ substantiv feminin I.
1. Schimb de scrisori (intre doua sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care si le-au scris doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori.
2. Relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etcetera facuta de corespondentul unui ziar. II.
1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene etcetera; concordanta, armonie.
2. (Matematica) Relatie care exista intre perechile formate din elemente apartinand la doua multimi cand acestea sunt reprezentate una pe alta.
3. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ♢ Corespondenta timpurilor = concordanta timpurilor. ♦ Paralelism intre fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. [Varianta corespondinta substantiv feminin / conform franceza correspondance, limba italiana corrispondenza].