Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coroagă

1 * Cuvantul cu diacritice: coroágă
Cuvantul fara diacritice: coroaga

Definitie: coroagă, coroage, substantiv feminin (regional) scândură uscată și strâmbată.

2 * Cuvantul cu diacritice: coroágă coroáge
Cuvantul fara diacritice: coroaga

Definitie: coroagă (coroage), substantiv feminin – Obiect deformat și încrețit, curbare. Bg. koruba „concavitate” (Pușcariu, Dacor., II, 597; DAR); mai puțin probabilă este der. din mag. kereg „coajă, scoarță” (Cihac, II, 493). Dicționarele atribuie cuvîntului mai multe sensuri, încercînd să-l aplice fiecăruia din numeroasele obiecte încrețite (coajă de copac, piele uscată, lemn) care pot fi desemnate cu acest nume. Este dublet al lui corobă, substantiv feminin (animal slab și costeliv) și fără nici o îndoială al lui coroabă, substantiv feminin (fruct al porumbei, Prunus spinosa; plantă, Brunella grandiflora; lupoaie; măr pădureț), cu varianta corombă, scoroambă (mr. curubiță, istr. corumbe). Acest cuvînt se consideră în general a fi reprezentant al limba latina columba (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; Candrea-Dens., 398; REW 2026; Pascu, I, 72; Cortes 125), conform celălalt nume popular al său, porumbea (după DAR din limba greaca (veche) ϰόρυμβος și al varianta sale fără nazalizare ϰορυφή; după Bogrea, Dacor., IV, 802, din limba greaca (veche) ϰορόμηλον). Aceste explicații nu sînt suficiente și pare mai sigur să se plece de la coroagă (pentru alternanța b-g, conform barză și colibă), și de la limba slava (veche) (rus. korobiti), „a contracta”, datorită fie aspectului fructului copt, fie gustului acru ce face să se contracteze cerul gurii. De la coroabă derivă corobeață, substantiv feminin (porumbă; măr pădureț; fruct în general); corobete, substantiv feminin (larvă; coropișniță), simplă confuzie cu carabete și, la cel de al doilea sens cu coropișniță; scorumnic, substantiv masculin (varietate de porumb). Derivat de la coroagă; corobană (var. corobaie), substantiv feminin (concavitate a trunchiurilor copacilor, scobitură; vale, rîpă); corobăios, adjectiv (găunos); coroblete, substantiv masculin (poreclă dată țăranilor de la cîmpie, țărănoi, necioplit), pentru al cărui semantism conform cojan; corlopeț, substantiv masculin (poreclă dată de locuitorii din Bucovina celor din Vechiul Regat al României); corogi (var. scorogi, (s)coroji), verb (a înclina, a suci, a strîmba, a îndoi), conform bulgara korubja se, limba rusa korobiti; scorombar, substantiv masculin (porumbă); scorogoi, substantiv masculin (plantă, Phlomis pungens). Conform: coropcă.