Varianta definitie 2: Coroaga (coroage), substantiv feminin – Obiect deformat si incretit, curbare.
Bg. koruba „concavitate” (Puscariu, Dacor., II, 597; DAR); mai putin probabila este der. din mag. kereg „coaja, scoarta” (Cihac, II, 493).
Dictionarele atribuie cuvintului mai multe sensuri, incercind sa-l aplice fiecaruia din numeroasele obiecte incretite (coaja de copac, piele uscata, lemn) care pot fi desemnate cu acest nume.
Este dublet al lui coroba, substantiv feminin (animal slab si costeliv) si fara nici o indoiala al lui coroaba, substantiv feminin (fruct al porumbei, Prunus spinosa; planta, Brunella grandiflora; lupoaie; mar paduret), cu varianta coromba, scoroamba (mr. curubita, istr. corumbe).
Acest cuvint se considera in general a fi reprezentant al limba latina columba (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; Candrea-Dens., 398; REW 2026; Pascu, I, 72; Cortes 125), conform celalalt nume popular al sau, porumbea (dupa DAR din limba greaca (veche) ϰόρυμβος si al varianta sale fara nazalizare ϰορυφή; dupa Bogrea, Dacor., IV, 802, din limba greaca (veche) ϰορόμηλον).
Aceste explicatii nu sint suficiente si pare mai sigur sa se plece de la coroaga (pentru alternanta b-g, conform barza si coliba), si de la limba slava (veche) (rus. korobiti), „a contracta”, datorita fie aspectului fructului copt, fie gustului acru ce face sa se contracteze cerul gurii.
De la coroaba deriva corobeata, substantiv feminin (porumba; mar paduret; fruct in general); corobete, substantiv feminin (larva; coropisnita), simpla confuzie cu carabete si, la cel de al doilea sens cu coropisnita; scorumnic, substantiv masculin (varietate de porumb).
Derivat de la coroaga; corobana (var. corobaie), substantiv feminin (concavitate a trunchiurilor copacilor, scobitura; vale, ripa); corobaios, adjectiv (gaunos); coroblete, substantiv masculin (porecla data taranilor de la cimpie, taranoi, necioplit), pentru al carui semantism conform cojan; corlopet, substantiv masculin (porecla data de locuitorii din Bucovina celor din Vechiul Regat al Romaniei); corogi (var. scorogi, (s)coroji), verb (a inclina, a suci, a strimba, a indoi), conform bulgara korubja se, limba rusa korobiti; scorombar, substantiv masculin (porumba); scorogoi, substantiv masculin (planta, Phlomis pungens).
Conform: coropca.
litere.