Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coroană

1 * Cuvantul cu diacritice: coroánă
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: COROANĂ, coroane, substantiv feminin 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ Figurativ Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2. Podoabă de metal (prețios), ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p.anal. tiară papală. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Figurativ Putere monarhică, suveranitate; p.ext. persoană care deține această putere. 4. Unitate monetară în anumite țări. 5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etcetera 6. Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. ♦ Îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etcetera cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. 9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreală = Numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală; Hora. 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice, de lungime mică, având forma unui cilindru gol. 11. (Muzica) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din limba latina corona.

2 * Cuvantul cu diacritice: coroánă
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: COROANĂ substantiv verifica cuvantul: bibilică, coamă, creastă, culme, domnie, monarhie.

3 * Cuvantul cu diacritice: coroánă
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: COROANĂ substantiv 1. diademă, (învechit) cerc, cunună. (Domnitor cu - pe cap.) 2. verifica cuvantul: cunună. (O - de flori pe cap.) 3. (MUZICA) fermată. 4. (ASTRON.) co-roana-boreală = (popular) hora (art.), casa-cu-ograda, roata-stelelor.

4 * Cuvantul cu diacritice: coroánă
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: coroană substantiv feminin, g.-d. art. coroanei; plural coroane

5 * Cuvantul cu diacritice: coroánă -e
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: COROANĂ -e f. 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care servește drept podoabă pentru cap. 2) Cunună de flori care se pune la mormântul cuiva. 3) Podoabă în formă de cerc, făcută din metal prețios, împodobită cu pietre scumpe și purtată pe cap de monarhi, ca semn al demnității lor. 4) figurat Formă monarhică de guvernământ; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibilă a dintelui la om. 7) Înveliș de metal sau din alt material, în care se îmbracă un dinte cariat după ce a fost tratat. 8) Marginea superioară a copitei la cal. 9) mat. Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice. 10) (în unele țări) Unitate monetară. 11) : - solară partea exterioară incandescentă a Soarelui, care se vede ca o aureolă în timpul eclipselor totale. 12) : - boreală constelație din emisfera nordică. limba latina corona

6 * Cuvantul cu diacritice: coroánă
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: COROANĂ, coroane, substantiv feminin 4. Unitate monetară în Cehia, Danemarca, Estonia, Islanda, Norvegia, Slovacia și Suedia. (ceh, slovac. koruna < limba latina corōna = coroană; sued. krona < verifica cuvantul: sued. krōna < germ de jos medie krūne, krōne < limba latina corōna = coroană; isl. krona, dan., norv. krone < verifica cuvantul: norv. krūna < germ de jos medie krūne, krōne < limba latina corōna = coroană; est. kroon < limba germana Krone < limba germana de sus medie krōn, krōne < verifica cuvantul: limba germana de sus korōna < limba latina corōna = coroană (de la coroana imprimată pe monedă)) [și AHDEL]

7 * Cuvantul cu diacritice: coroánă coroáne
Cuvantul fara diacritice: coroana

Definitie: coroană (coroane), substantiv feminin – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Varianta (învechit) coronă. Limba Latina corona (secolul XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, conform limba neogreaca: ϰορώνη, mag. korona, bulgara, pol., limba rusa korona. – Derivat (în)corona, verb (a pune coroana), secolul XVII; coronație, substantiv feminin (învechit, încoronare); coronament, substantiv neutru (cornișă), din franceza couronnement; coroniște, substantiv feminin (plantă, Coronilla varia).