Coronament
Definitie, sens si explicatie
1Coronamént, coronamente, substantiv neutru
1. Ornament terminal situat la partea superioara a unei cladiri, a unei porti etcetera
2. Partea superioara a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executata, de obicei, din piatra fatuita.
3. Coroana (5). – Din franceza Couronnement (dupa coroana).
1. Ornament terminal situat la partea superioara a unei cladiri, a unei porti etcetera
2. Partea superioara a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executata, de obicei, din piatra fatuita.
3. Coroana (5). – Din franceza Couronnement (dupa coroana).
2Coronamént substantiv neutru
1. ornament care incununa o mobila, o poarta etcetera
2. partea superioara a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etcetera, din piatra cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcatuiesc o padure. (< franceza couronnement)
1. ornament care incununa o mobila, o poarta etcetera
2. partea superioara a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etcetera, din piatra cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcatuiesc o padure. (< franceza couronnement)
3Coronament substantiv neutru, plural coronamente
4Coronamént -e n. 1) arhit.
Partea superioara, de obicei ornata, a unui edificiu. 2) Element de sprijin al unui zid, dig sau baraj, executat, de obicei, din piatra fatuita. 3) Ornament care incununeaza o cladire, o poarta. 4) Coroana unui copac. /<fr. couro-nnement
Partea superioara, de obicei ornata, a unui edificiu. 2) Element de sprijin al unui zid, dig sau baraj, executat, de obicei, din piatra fatuita. 3) Ornament care incununeaza o cladire, o poarta. 4) Coroana unui copac. /<fr. couro-nnement
5Coronamént substantiv neutru
1. Ornament care incununa un edificiu, o poarta etcetera
2. Partea superioara a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etcetera, alcatuita de obicei din piatra cu forme geometrice regulate.
3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcatuirea unei paduri. [Plural -te, -turi. / conform franceza couronnement].
1. Ornament care incununa un edificiu, o poarta etcetera
2. Partea superioara a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etcetera, alcatuita de obicei din piatra cu forme geometrice regulate.
3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcatuirea unei paduri. [Plural -te, -turi. / conform franceza couronnement].