Definitie Corp - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Corp, corpuri, substantiv neutru, (I 3) si corpi, substantiv masculin I.
1. Totalitatea organelor unei fiinte vii; organismul considerat ca un intreg anatomic si functional; trup. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Corp la corp = (despre modul de desfasurare a luptelor) fata in fata, pieptis, deschis, in lupta dreapta; prin extensiune inversunat, aprig. ♢ Expresie A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. ♦ Trup fara cap; Trunchi. ♢ Locutiune adjectiv De corp = care se refera la trup; care se poarta direct pe piele. ♦ Cadavru. ♦ Denumire a unor structuri anatomice.
Corp galben.
2. Partea principala a unui obiect, a unei constructii, a unei masini etcetera ♢ Corp de casa (sau de case) = cladire, casa mare (cu mai multe apartamente sau aripi). ♦ Continutul unei scrisori (fara formula de introducere si de incheiere si fara adresa); cuprinsul unei carti.
3. (Fiz.) Agregat de molecule, portiune de materie cu masa diferita de zero. ♢ Corp strain = particula care se gaseste intr-un tot de alta natura. ♦ (Chim.) Substantà definita (organica sau anorganica). ♢ Corp simplu = substanta ale carei molecule sunt formate din atomi de acelasi fel; element.Corp compus = substanta chimica ale carei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. ♦ Corp ceresc = astru.
Corp geometric = corp marginit de fete (plane sau sferice) definite geometric.
4. (Jur.; in sintagma) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, obiect care poarta urmele unei infractiuni sau asupra caruia s-a savarsit infractiunea, adus in justitie ca proba materiala contra acuzatului.
5. (In sintagma) Corp de litera = lungimea paralelipipedului care formeaza piciorul literei, exprimata in puncte tipografice. II.
1. Totalitatea persoanelor care, prin functie sau prin profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ♢ Corp constituit = colectivitate de persoane organizata, de obicei pe baza unei legi.
Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputatilor dintr-o adunare legislativa.
2. (Cu determinari introduse de prepozitia „de”) Mare unitate militara, cuprinzand mai multe divizii, de obicei de aceeasi categorie.
Corp de aviatie. ♢ Corp de garda = cladire sau incapere pe care o ocupa o garda militara in timpul serviciului de paza. (În vechea organizare a armatei) Corp de trupa = unitate militara independenta.
3. (În sintagma) Corp de legi = culegere de legi; corpus. – Din franceza Corps, limba latina Corpus.

Varianta definitie 2: Corp I. substantiv neutru
1. organismul considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ♢ trup fara cap; trunchi.
2. parte principala din ceva. o - de legi = culegere de legi; corpus.
3. portiune de materie bine determinata. ♢ (chimie) substanta (organica sau anorganica).
4. obiect material, lucru. o - ceresc = corp natural sau artificial din spatiul cosmic; - negru = corp capabil sa absoarba integral radiatia termica incidenta, de orice lungime de unda.
5. - delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni.
6. (matematica) multime inzestrata cu doua operatii (adunare si inmultire), caracterizata prin proprietati de asociativitate, distributivitate, precum si prin existenta elementelor neutre si inverse in raport cu cele doua operatii.
7. - fonetic = totalitatea sunetelor care alcatuiesc un cuvant sau o forma gramaticala.
8. unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice.
9. totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. o - de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de opera, opereta sau estrada; b) grup de dansatori avand intr-un spectacol rol similar corului de opera; - diplomatic = totalitatea reprezentantilor diplomatici straini acreditati pe langa un stat. ♢ - electoral = totalitatea persoanelor care se bucura de drept de vot la data efectuarii unor alegeri. 10. mare unitate militara in alcatuirea careia intra mai multe divizii, brigazi si regimente de toate armele. o - de garda = cladire sau incapere din incinta unui obiectiv de paza ocupata de o garda militara.
II. substantiv masculin (cuvant ce tine de medicina) denumire data unor structuri anatomice. (< franceza corps, limba latina corpus)

Varianta definitie 3: Corp substantiv
1. (ANATOMIE) trup. (Sufletul si -ul.)
2. (ANAT.) trunchi, trup. (Omul este alcatuit din cap, gat, - si membre.)
3. verifica cuvantul: cadavru.
4. verifica cuvantul: cuprins.
5. corp compus verifica cuvantul: combinatie; corp simplu verifica cuvantul: element.
6. substanta. (I-a intrat in ochi un - strain.)
7. corp vitros verifica cuvantul: umoare vitroasa.
8. corp ceresc verifica cuvantul: astru.
9. (MILITAR) (invechit) trup. (- de oaste.)
10. verifica cuvantul: corpus.

Varianta definitie 4: Corp (trup, obiect, ansamblu, unitate) substantiv neutru, plural corpuri

Varianta definitie 5: Corp (fiz., chim.) substantiv neutru/s. m., plural corpuri/corpi

Varianta definitie 6: Corp2 -i m. : -i straini element de alta origine decat substanta in care este incorporat. /<fr. corps, limba latina corpus

Varianta definitie 7: Corp1 -uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ♢ - neinsufletit cadavru. Lupta - la - lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face - comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. -ul navei. ♢ - de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : - ceresc element al universului; astru. 5): - geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : - delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. - de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. - didactic. - diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. - de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. - de legi. /<fr. corps, limba latina corpus

Varianta definitie 8: Corp substantiv neutru I.
1. Portiune de materie bine determinata. ♦ (Chimie) Substanta organica sau anorganica.
2. Obiect, lucru. ♢ Corp delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni.
3. (Poligr.) Unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ♢ Corp de balet = artistii care danseaza in grupuri intr-un balet.
2. (Mil.) Mare unitate cuprinzand mai multe divizii. [Plural -puri, (chim., substantiv masculin) corpi. / < limba latina corpus, conform franceza corps, limba italiana corpo].

Varianta definitie 9: Corp (-puri), substantiv neutru – Trup. – Varianta plural corpi.
Megl. corp.
Limba Latina corpus (secolul XVIII), mai intii prin intermediul limba germana, limba rusa Korpus, mai tirziu prin franceza corps.
În megl. pare a fi cuvint genuin (Puscariu 403; DAR). – Derivat (din franceza) corporal, adjectiv ; corpulent, adjectiv ; corporatie, substantiv feminin; corporativ, adjectiv ; corporatism, substantiv neutru; corpuscul, substantiv neutru; incorpora, verb