Costa
Definitie, sens si explicatie
1Costa, pers. 3 costa, verb I.
1. Intranzitiv A avea un pret, o valoare in bani; a pretui. ♦ A se putea obtine numai cu contravaloarea in bani; a costisi. ♦ A fi scump.
2. Intranzitiv si tranz. (Masura valorii fiind altceva decat banii) A (se) plati cu..., a (se) dobandi cu pretul a... ♢ Expresie (Tranzitiv) Ce ma costa? = nu am ce pierde.
Nu ma costa (nimic) = mi-e usor, nu-mi cere nici un efort. – Din limba italiana Costare.
1. Intranzitiv A avea un pret, o valoare in bani; a pretui. ♦ A se putea obtine numai cu contravaloarea in bani; a costisi. ♦ A fi scump.
2. Intranzitiv si tranz. (Masura valorii fiind altceva decat banii) A (se) plati cu..., a (se) dobandi cu pretul a... ♢ Expresie (Tranzitiv) Ce ma costa? = nu am ce pierde.
Nu ma costa (nimic) = mi-e usor, nu-mi cere nici un efort. – Din limba italiana Costare.
2Costa verb intr.
1. a avea un anumit pret, a valora.
2. a se obtine cu pretul a..., a se plati cu...
3. (figurativ) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< limba italiana costare)
1. a avea un anumit pret, a valora.
2. a se obtine cu pretul a..., a se plati cu...
3. (figurativ) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< limba italiana costare)
3Costa verb a face, a fi, a reveni, (rar) a pretui, (invechit si reg.) a veni, (invechit) a costisi. (Cat - metrul de stofa?)
4Costa verb, indicativ prezent 3 singular si plural costa
5A costa pers. 3 costa
1. intranzitiv 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumita valoare (baneasca); a valora; a face; a pretui. 2) A avea un pret mare; a fi scump.
2. tranzitiv A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reintoarcerea in tara l-a costat mult. ♢ Ce ma costa? nu-mi cere nici un efort; e foarte usor. /<it. costare
1. intranzitiv 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumita valoare (baneasca); a valora; a face; a pretui. 2) A avea un pret mare; a fi scump.
2. tranzitiv A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reintoarcerea in tara l-a costat mult. ♢ Ce ma costa? nu-mi cere nici un efort; e foarte usor. /<it. costare
6Costa verb I.
1. intr.
A avea un anumit pret, o valoare in bani, a valora.
2. intr., tr.
A (se) obtine cu pretul a..., a (se) plati cu...
3. (Figurat) A necesita anumite sfortari, sacrificii, bunuri. / < limba italiana costare, conform limba germana kosten].
1. intr.
A avea un anumit pret, o valoare in bani, a valora.
2. intr., tr.
A (se) obtine cu pretul a..., a (se) plati cu...
3. (Figurat) A necesita anumite sfortari, sacrificii, bunuri. / < limba italiana costare, conform limba germana kosten].
7Costa (-t, at), verb – A avea un pret, o valoare. – Varianta costisi, custa, cost(al)ui.
Mr. custisire. limba italiana: costare.
Nu apare in texte anterioare inceputului secolul Xix, dar a ajuns repede sa fie folosit curent datorita comertului.
Varianta costisi (invechit) din limba neogreaca: ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; si costalui (Trans.) se explica prin mag. kostalni, din limba germana kosten. – Derivat cost, substantiv neutru (pret, cost, cheltuiala), din limba italiana costo.
Varianta, din Trans. este dublet al lui custului, verb (a gusta), de la acelasi cuvint mag.
Mr. custisire. limba italiana: costare.
Nu apare in texte anterioare inceputului secolul Xix, dar a ajuns repede sa fie folosit curent datorita comertului.
Varianta costisi (invechit) din limba neogreaca: ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; si costalui (Trans.) se explica prin mag. kostalni, din limba germana kosten. – Derivat cost, substantiv neutru (pret, cost, cheltuiala), din limba italiana costo.
Varianta, din Trans. este dublet al lui custului, verb (a gusta), de la acelasi cuvint mag.