Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Costa

1 * Cuvantul cu diacritice: costá
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: COSTA, pers. 3 costă, verb I. 1. Intranzitiv A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranzitiv și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ♢ Expresie (Tranzitiv) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din limba italiana costare.

2 * Cuvantul cu diacritice: costá
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: COSTA verb intr. 1. a avea un anumit preț, a valora. 2. a se obține cu prețul a..., a se plăti cu... 3. (figurativ) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< limba italiana costare)

3 * Cuvantul cu diacritice: costá
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: COSTA verb a face, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (învechit și reg.) a veni, (învechit) a costisi. (Cât - metrul de stofă?)

4 * Cuvantul cu diacritice: costá
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: costa verb, indicativ prezent 3 singular și plural costă

5 * Cuvantul cu diacritice: a costá
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: A COSTA pers. 3 costă 1. intranzitiv 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a face; a prețui. 2) A avea un preț mare; a fi scump. 2. tranzitiv A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reîntoarcerea în țară l-a costat mult. ♢ Ce mă costă? nu-mi cere nici un efort; e foarte ușor. limba italiana costare

6 * Cuvantul cu diacritice: costá
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: COSTA verb I. 1. intr. A avea un anumit preț, o valoare în bani, a valora. 2. intr., tr. A (se) obține cu prețul a..., a (se) plăti cu... 3. (Figurat) A necesita anumite sforțări, sacrificii, bunuri. / < limba italiana costare, conform limba germana kosten].

7 * Cuvantul cu diacritice: costá -t át
Cuvantul fara diacritice: costa

Definitie: costa (-t, at), verb – A avea un preț, o valoare. – Varianta costisi, custa, coșt(ăl)ui. Mr. custisire. limba italiana: costare. Nu apare în texte anterioare începutului secolul XIX, dar a ajuns repede să fie folosit curent datorită comerțului. Varianta costisi (învechit) din limba neogreaca: ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; și coștălui (Trans.) se explică prin mag. kostalni, din limba germana kosten. – Derivat cost, substantiv neutru (preț, cost, cheltuială), din limba italiana costo. Varianta, din Trans. este dublet al lui cuștului, verb (a gusta), de la același cuvînt mag.