Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coșar

1 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR¹, coșare, substantiv neutru Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etcetera ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bulgara, scr. košara.

2 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR², coșari, substantiv masculin 1. Persoană care curăță coșurile¹ (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri¹ (1, 5). – Coș¹ + sufix -ar.

3 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR substantiv verifica cuvantul: pătul.

4 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR substantiv verifica cuvantul: staul.

5 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR substantiv hornar. (-ul curăță coșurile caselor.)

6 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: coșar (hornar) substantiv masculin, plural coșari

7 * Cuvantul cu diacritice: coșár
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: coșar (pătul) substantiv neutru, plural coșare

8 * Cuvantul cu diacritice: coșár -i
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR³ -i m. Persoană care face coșuri. /coș + sufix -ar

9 * Cuvantul cu diacritice: coșár -i
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR² -i m. Lucrător specializat în curățarea coșurilor de funingine. /coș + sufix -ar

10 * Cuvantul cu diacritice: coșár -e
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: COȘAR¹ -e n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; țarc. 2) Construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în știuleți; pătul; porumbar; sâsâiac; leasă. bulgara, limba sarba: košara

11 * Cuvantul cu diacritice: coșar
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: coșar, coșare, substantiv neutru (popular) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei.

12 * Cuvantul cu diacritice: coșár -re
Cuvantul fara diacritice: cosar

Definitie: coșar (-re), substantiv neutru – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Varianta coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, limba sarba: kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi limba slava (veche), provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, conform Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat să explice cuvîntul limba slava (veche) prin rom. casă, mr. cășare (conform împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Derivat coșerar, substantiv masculin (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, substantiv neutru (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bulgara kăšta „casă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coștei „castel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, substantiv feminin (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bulgara kăšta „casă”, limba sarba: kučerica „colibă”, rom. porcăreață, coteneață.