Definitie Coșar - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: COȘAR1, cosare, substantiv neutru Îngraditura de nuiele pentru adapostirea vacilor, a oilor etcetera ♦ Constructie cu pereti din impletitura de nuiele pentru pastrarea porumbului si a altor produse agricole; patul. – Din bulgara, scr. Košara.

Varianta definitie 2: COȘAR2, cosari, substantiv masculin
1. Persoana care curata cosurile1 (8) si sobele de funingine; hornar.
2. Persoana care face cosuri1 (1, 5). – Cos1 + sufix -ar.

Varianta definitie 3: COȘAR substantiv verifica cuvantul: patul.

Varianta definitie 4: COȘAR substantiv verifica cuvantul: staul.

Varianta definitie 5: COȘAR substantiv hornar. (-ul curata cosurile caselor.)

Varianta definitie 6: Cosar (hornar) substantiv masculin, plural cosari

Varianta definitie 7: Cosar (patul) substantiv neutru, plural cosare

Varianta definitie 8: COȘAR3 -i m.
Persoana care face cosuri. /cos + sufix -ar

Varianta definitie 9: COȘAR2 -i m.
Lucrator specializat in curatarea cosurilor de funingine. /cos + sufix -ar

Varianta definitie 10: COȘAR1 -e n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; tarc. 2) Constructie cu peretii din nuiele impletite sau din scanduri batute rar, pentru pastrarea porumbului in stiuleti; patul; porumbar; sasaiac; leasa. /<bulg., limba sarba: košara

Varianta definitie 11: Cosar, cosare, substantiv neutru (popular)
1. ingraditura de nuiele pentru adapostul vitelor, cailor si al oilor; staul.
2. acaret pentru uscatul si pastratul porumbului; patul, porumbar, sasaiac.
3. impletitura de nuiele fara fund, pusa peste loitrele carului, pentru caratul porumbului.
4. impletitura de nuiele pentru uscat poame; losnita, slanita.
5. locuinta ciobaneasca primitiva.
6. casa proasta, fara ferestre; bordei.

Varianta definitie 12: Cosar (-re), substantiv neutru –
1. Hambar, patul. –
2. Staul, grajd. –
3. Împletitura de nuiele, leasa. –
4. Coliba, bordei. – Varianta coser, cosare, cosara, coserie.
Mr. cusare, megl. cusara.
Sl. (bg. košara, limba sarba: kòšara), din aceeasi radacina ca si cos, fiind vorba in general de impletitura facute cu nuiele de rachita (Cihac, II, 75; DAR).
Totusi, explicatia este incerta, fiind vorba de un cuvint care, in alte limbi limba slava (veche), provine cu siguranta din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, conform Wedkiewicz, Mitt.
Wien., 274).
Berneker 586 a incercat sa explice cuvintul limba slava (veche) prin rom. casa, mr. casare (conform impotriva Capidan, Raporturile, 207). – Derivat coserar, substantiv masculin (muncitor care face impletituri de rachita; sarman care traieste intr-o coliba).
Costei, substantiv neutru (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui cosar cu bulgara kašta „casa” (Graur, BL, IV, 75), fara legatura cu costei „castel” (Tiktin).
Acelasi lucru se poate spune despre costereata, substantiv feminin (cocina; ograda), contaminare a lui cosar cu bulgara kašta „casa”, limba sarba: kučèrica „coliba”, rom. porcareata, coteneata.