Definitie Credit - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CrÉdit, credite, substantiv neutru
1. Relatie (economica) baneasca ce se stabileste intre o persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut de bani sau care vinde marfuri sau servicii pe datorie, si o alta persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste imprumutul sau cumpara pe datorie; imprumut acordat (cu titlu rambursabil si conditionat de obicei de plata unei dobanzi); creanta creditorului; obligatia (baneasca), datoria celui creditat; (concretizat) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedeaza cu titlu rambursabil debitorului sau. ♢ Scrisoare de credit = inscris care autorizeaza pe purtatorul sau sa primeasca un anumit credit. ♢ Expresie A da pe credit = a vinde fara a primi banii imediat (cu plata temporar amanata).
A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispozitia cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit in limitele si in conditiile stabilite de mai inainte.
A face (cuiva) un credit = A) a vinde (cuiva) marfa pe datorie; B) a acorda incredere cuiva, a astepta cu incredere comportarea buna a cuiva.
2. Sector, sfera a circulatiei care cuprinde relatiile de credit (1).
3. Coloana din dreapta a unui cont, in care se inscriu reducerile (scaderile) de activ sau sporurile (cresterile) de pasiv.
4. Figurativ Consideratie, incredere, stima, autoritate, influenta, trecere de care se bucura cineva. – Din franceza Credit.

Varianta definitie 2: Credit antonim: debit

Varianta definitie 3: CrÉdit substantiv neutru
1. relatie ce se stabileste intre o persoana (creditor) care acorda, sub forma de imprumut, o suma de bani sau alte valori si o alta persoana (debitor), care primeste imprumutul, urmand ca restituirea sa se efectueze la o data ulterioara, determinata; imprumut acordat; creanta creditorului; obligatia (baneasca) a celui creditat.
2. sfera a circulatiei banesti cuprinzand relatiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezinta sumele avansate.
4. (figurativ) incredere, consideratie, stima, autoritate de care se bucura cineva. (< franceza credit, limba latina creditum)

Varianta definitie 4: CrÉdit substantiv
1. verifica cuvantul: imprumut.
2. verifica cuvantul: datorie.

Varianta definitie 5: CrÉdit substantiv verifica cuvantul: apreciere, ascendent, atentie, autoritate, cinste, cinstire, consideratie, influenta, incredere, inraurire, onoare, prestigiu, pretuire, reputatie, respect, stima, trecere, vaza.

Varianta definitie 6: Credit substantiv neutru, plural credite

Varianta definitie 7: CrÉdit -e n. 1) Operatie baneasca prin care creditorul acorda un imprumut debitorului. 2) Suma de bani acordata prin aceasta operatie. 3) Parte din dreapta a unui cont unde se inregistreaza sumele de bani. 4) figurativ Consideratie de care se bucura cineva; trecere. /<fr. credit

Varianta definitie 8: CrÉdit substantiv neutru
1. Procurare de capital prin imprumut facut pe baza increderii sau a solvabilitatii. ♦ Sistem financiar care consta in imprumuturi cu dobanda; suma de bani data cu imprumut.
2. Partea din dreapta a unui cont, care reprezinta sumele avansate.
3. (Figurat) Consideratie, stima, influenta, autoritate de care se bucura cineva in fata semenilor sai. [Plural -te. / conform franceza credit, limba italiana credito, limba latina creditum].