Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Credit

1 * Cuvantul cu diacritice: crédit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: CREDIT, credite, substantiv neutru 1. Relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi); creanța creditorului; obligația (bănească), datoria celui creditat; (concretizat) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său. ♢ Scrisoare de credit = înscris care autorizează pe purtătorul său să primească un anumit credit. ♢ Expresie A da pe credit = a vinde fără a primi banii imediat (cu plata temporar amânată). A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziția cuiva, cu respectarea formelor legale, un credit în limitele și în condițiile stabilite de mai înainte. A face (cuiva) un credit = a) a vinde (cuiva) marfă pe datorie; b) a acorda încredere cuiva, a aștepta cu încredere comportarea bună a cuiva. 2. Sector, sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit (1). 3. Coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creșterile) de pasiv. 4. Figurativ Considerație, încredere, stimă, autoritate, influență, trecere de care se bucură cineva. – Din franceza credit.

2 * Cuvantul cu diacritice: credit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: Credit antonim: debit

3 * Cuvantul cu diacritice: crédit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: CREDIT substantiv neutru 1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (figurativ) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< franceza credit, limba latina creditum)

4 * Cuvantul cu diacritice: crédit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: CREDIT substantiv 1. verifica cuvantul: împrumut. 2. verifica cuvantul: datorie.

5 * Cuvantul cu diacritice: crédit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: CREDIT substantiv verifica cuvantul: apreciere, ascendent, atenție, autoritate, cinste, cinstire, considerație, influență, încredere, înrâurire, onoare, prestigiu, prețuire, reputație, respect, stimă, trecere, vază.

6 * Cuvantul cu diacritice: crédit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: credit substantiv neutru, plural credite

7 * Cuvantul cu diacritice: crédit -e
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: CREDIT -e n. 1) Operație bănească prin care creditorul acordă un împrumut debitorului. 2) Sumă de bani acordată prin această operație. 3) Parte din dreapta a unui cont unde se înregistrează sumele de bani. 4) figurativ Considerație de care se bucură cineva; trecere. fr. credit

8 * Cuvantul cu diacritice: crédit
Cuvantul fara diacritice: credit

Definitie: CREDIT substantiv neutru 1. Procurare de capital prin împrumut făcut pe baza încrederii sau a solvabilității. ♦ Sistem financiar care constă în împrumuturi cu dobândă; sumă de bani dată cu împrumut. 2. Partea din dreapta a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 3. (Figurat) Considerație, stimă, influență, autoritate de care se bucură cineva în fața semenilor săi. [Plural -te. / conform franceza credit, limba italiana credito, limba latina creditum].