Definitie Creier - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CrÉier, creieri, substantiv masculin
1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ♢ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel.
Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului.
2. Figurativ Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune.
3. (În expresie) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Varianta: (invechit) Crier substantiv masculin] – Limba Latina C(e)rebellum.

Varianta definitie 2: CrÉier substantiv (ANATOMIE)
1. (impr.) encefal.
2. creierul mic verifica cuvantul: cerebel.

Varianta definitie 3: CrÉier substantiv verifica cuvantul: butuc, desteptaciune, intelect, inteligenta, judecata, minte, pricepere, ratiune, spirit.

Varianta definitie 4: Creier (cuvant ce tine de anatomie) substantiv masculin, plural creieri

Varianta definitie 5: Creier (persoana, element conducator) substantiv neutru, plural creiere

Varianta definitie 6: CrÉier -i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ♢ -ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. -ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) -ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) figurat Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): -ii (sau -ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Silabe Cre-ier] /<lat. crebrum

Varianta definitie 7: Creier (-ri), substantiv masculin –
1. Organul gindirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana. –
2. Minte, judecata. –
3. Cap, capetenie, sef. –
4. Butuc de roata. –
5. Zona interioara si putin accesibila a unei regiuni muntoase. – Mr. criel, crier, megl. criel.
Limba Latina cerĕbrum, prin intermediul unei reduceri *crebrum (Candrea, Rom., XXXI, 306; Candrea, Élements, XVI; REW 1827; Philippide, II, 636; Pascu, Lat., 275; DAR); sau limba latina c(e)rĕbĕllum (Puscariu, 413; Candrea-Dens., 406; Weigand, Wlacho-Meglen, 8).
Ambele solutii par posibile, dar prezinta dificultati fonetice; s-a incercat de aceea odinioara sa se explice prin Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 274 sau prin limba albaneza krielj (Barič, Albanorum.
St., I, 81).
Pentru valoarea lui c oclusiv inainte de un e primitiv, conform cearcan.
Graur, BL, III, 50, crede ca ee (› eie) a rezultat dintr-o brisure intre doi r, ca in greier sau prooroc; insa nu s-a demonstrat ca ee nu este etimologic.
Cuvintul este de uz general (ALR, I, 13); sensul 5 are aspectul unei etimologii populare fara sa se poate indica punctul de provenienta. – Derivat creerus, substantiv masculin (cerebel); descreerat, adjectiv (nebun, smintit).