Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Creier

1 * Cuvantul cu diacritice: créier
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: CREIER, creieri, substantiv masculin 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale. ♢ Creierul mic = parte a creierului situată in regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului. 2. Figurativ Minte, inteligență, judecată. ♦ Element care organizează și conduce o acțiune. 3. (În expresie) Creierii (sau creierul) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților. [Varianta: (învechit) crier substantiv masculin] – Limba Latina c(e)rebellum.

2 * Cuvantul cu diacritice: créier
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: CREIER substantiv (ANATOMIE) 1. (impr.) encefal. 2. creierul mic verifica cuvantul: cerebel.

3 * Cuvantul cu diacritice: créier
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: CREIER substantiv verifica cuvantul: butuc, deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit.

4 * Cuvantul cu diacritice: créier
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: creier (cuvant ce tine de anatomie) substantiv masculin, plural creieri

5 * Cuvantul cu diacritice: créier
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: creier (persoană, element conducător) substantiv neutru, plural creiere

6 * Cuvantul cu diacritice: créier -i
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: CREIER -i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om și la animale, aflat în cutia craniană; encefal. ♢ -ul mare parte a creie-rului care se află în regiunea anterioară și superioară a craniului. -ul mic parte a creierului care se află în regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. A-și zbura (sau a-i zbura cuiva) -ii a-și trage (sau a-i trage cuiva) un glonte în cap. 2) Facultatea de a gândi; minte; judecată; rațiune; intelect. 3) figurat Forță organizatorică și conducătoare a unei acțiuni. 4): -ii (sau -ul) munților locurile centrale, înalte și greu accesibile ale munților. [Silabe cre-ier] limba latina crebrum

7 * Cuvantul cu diacritice: créier -ri
Cuvantul fara diacritice: creier

Definitie: creier (-ri), substantiv masculin – 1. Organul gîndirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană. – 2. Minte, judecată. – 3. Cap, căpetenie, șef. – 4. Butuc de roată. – 5. Zonă interioară și puțin accesibilă a unei regiuni muntoase. – Mr. criel, crier, megl. criel. Limba Latina cerĕbrum, prin intermediul unei reduceri crebrum (Candrea, Rom., XXXI, 306; Candrea, Elements, XVI; REW 1827; Philippide, II, 636; Pascu, Lat., 275; DAR); sau limba latina c(e)rĕbĕllum (Pușcariu, 413; Candrea-Dens., 406; Weigand, Wlacho-Meglen, 8). Ambele soluții par posibile, dar prezintă dificultăți fonetice; s-a încercat de aceea odinioară să se explice prin Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 274 sau prin limba albaneza krielj (Barič, Albanorum. St., I, 81). Pentru valoarea lui c oclusiv înainte de un e primitiv, conform cearcăn. Graur, BL, III, 50, crede că ee (› eie) a rezultat dintr-o brisure între doi r, ca în greier sau prooroc; însă nu s-a demonstrat că ee nu este etimologic. Cuvîntul este de uz general (ALR, I, 13); sensul 5 are aspectul unei etimologii populare fără să se poate indica punctul de proveniență. – Derivat creeruș, substantiv masculin (cerebel); descreerat, adjectiv (nebun, smintit).