Definitie Creț creață - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CreȚ, creaȚĂ, (I) creti, -e, adjectiv , (II 1) creti, substantiv masculin (II 4) crete, substantiv feminin . (II, 2,3) creturi, substantiv neutru I.
1. Adjectiv (Despre par, blana, lana etcetera) Rasucit in inele; carliont, buclat.
2. Adjectiv Cu ridicaturi si adancituri; cutat, incretit; zbarcit, ridat. II.
1. Substantiv masculin Par cret sau incretit; bucla, carliontat.
2. Substantiv neutru: Încretitura la o tesatura sau la un obiect confectionat; cuta, fald.
3. Substantiv neutru: Încretitura a pielii; zbarcitura, rid, cuta.
4. S.f.
Soi de vita de vie cu struguri verzi-galbui, din care se obtin vinuri de masa. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: CreȚ adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: ondulat.
2. verifica cuvantul: adjectiv buclat.
3. substantiv verifica cuvantul: bucla.
4. adjectiv verifica cuvantul: ridat.
5. substantiv verifica cuvantul: rid.
6. substantiv verifica cuvantul: botitura.
7. substantiv verifica cuvantul: cuta.

Varianta definitie 3: Cret adjectiv m., plural creti; f. singular creata, plural crete

Varianta definitie 4: Cret (carliont) substantiv masculin, plural creti

Varianta definitie 5: Cret (cuta, fald) substantiv masculin/s. n., plural creti/creturi

Varianta definitie 6: Cret (zbarcitura, rid) substantiv neutru, plural creturi

Varianta definitie 7: CreȚ2 creata (creti, crete) 1) (despre par) Care este rasucit in inele; buclat; carliontat. 2) (despre oameni sau despre animale) Care are parul rasucit in inele; carliontat. 3) (despre haine si despre tesaturi) Care este incretit. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 8: CreȚ1 -uri n. 1) Șuvita de par buclat; carliont. 2) Încretitura la un obiect de imbracaminte. 3) Încretitura a pielii (mai ales pe fata); cuta; rid; zbarcitura. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 9: Cret (-eata), adjectiv – Cirliontat, buclat, incretit. –
2. Cutat, incretit, zbircit.
Origine necunoscuta, dar probabil limba slava (veche) Este greu de separat acest cuvint de circel, care pare a fi acelasi cuvint, cu sufix -el, in legatura deci cu limba slava (veche) krŭčiti, „a rasuci”, conform pol. kręty „cret”, slov. kèrč, ceh. krč „circel, crampa” (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107).
Totusi, limba sarba:, bulgara krečav „cret” pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 229; conform Byhan 316; Candrea, Elementele, 407).
Celelalte ipoteze nu conving: din limba greaca (veche) ϰρίϰιον (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din limba latina *cirricius, der. de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din limba germana med.
Kreiz „cerc” (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un limba latina *cricius, deformatie a limba greaca (veche) ϰίρϰος „cerc” (DAR); din limba latina *crepitus (Giuglea, LL, II, 32).
Derivat cret, substantiv neutru (cirliontat, bucla; zbircitura; denivelare de teren; palarie a anumitor ciuperci; Arg., cur); crat, substantiv masculin (sort); cretos (var. cretuliu), adjectiv (buclat, ondulat); cretesc, adjectiv (varietate de mere); cretar, substantiv masculin (Arg., homosexual); cretisor, substantiv neutru (fir de bumbac; planta, Alchemilla vulgaris; ciuperca, Clavaria coralloides); cretusca, substantiv feminin (planta, Spiraea ulmaria); increti, verb (a indoi; a face incretituri, pliuri; a bucla; a zbirci; a se incrunta; rar, a infiora); (in)creteala, substantiv feminin (incretitura, pliu); incretitura, substantiv feminin (pliu, indoitura, zbircitura, cuta); descreti, verb (a desface creturile, a netezi).

Varianta definitie 10: Cret, creturi substantiv neutru (vulg.) anus. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)