Definitie Cruce - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CRÚCE, cruci, substantiv feminin I.
1. Obiect format din doua bucati de lemn, de piatra, de metale pretioase etcetera asezate perpendicular si simetric una peste alta si constituind simbolul credintei crestine. ♢ Expresie A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut.
A fi cu crucea-n san = a fi (sau a se preface) evlavios.
Cruce de aur, spun oamenii superstitiosi cand aud numele diavolului.
2. Figura sau desen in forma de cruce (I 1), avand diferite semnificatii: intr-o lista de nume de persoane arata ca posesorul celui insemnat cu cruce a decedat; inaintea unui cuvant atesta vechimea mare a cuvantului respectiv; in calendar marcheaza o zi de sarbatoare crestina; peste un text indica semnul anularii etcetera ♢ Cruce rosie = semn distinctiv al spitalelor, ambulantelor, centrelor de asistenta medicala, de prim ajutor etcetera
3. Simbol al ritualului crestin, care consta dintr-un gest (semnul crucii) facut cu degetele la frunte, la piept si, succesiv, la cei doi umeri. ♢ Expresie A-si face cruce = A) a executa simbolul crucii (I 1); B) a se minuna, a se mira tare.
4. Religia, confesiunea crestina: crestinism.
5. Termen care intra in componenta numelui unor decoratii, insigne etcetera in forma de cruce (I 1).
Crucea „Sfantul Gheorghe”.
6. Nume dat la diverse obiecte sau parti ale unor obiecte, dispuse in forma de cruce (I 1). ♢ (Tehn.) Cruce cardanica = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permitand transmiterea miscarii circulare intre doi arbori care pot forma intre ei un unghi oarecare.
7. Piesa de otel, fonta, beton etcetera pentru legarea a doua conducte in prelungire, din care se despart doua orificii laterale perpendiculare. ♦ Fiting cu patru intrari. ♦ Crucea carutei = bucata de lemn pusa de-a curmezisul peste protap.
Crucea amiezii = A) punct pe bolta cereasca unde se afla soarele la amiaza; B) ora 12 ziua.
Crucea noptii = miezul noptii. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În cruce = (asezat) crucis, incrucisat. ♢ Expresie (Soarele) e cruce amiazazi sau in crucea amiezii sau soarele e (in) cruci sau (in) cruce amiazazi = (e) la amiaza, (ne aflam) la ora 12 din zi. ♦ (Adverbial) Crucis. ♢ Expresie A se pune cruce = a se impotrivi unei actiuni, a se pune de-a curmezisul spre a o zadarnici.
8. Instrument de tortura in antichitate, pe care osanditul il purta adesea in spinare pana la locul de executie si pe care era apoi pironit cu cuie. ♢ Expresie A-si purta crucea = a indura o suferinta mare. ♦ (La catolici) Drumul crucii = ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentand chinurile lui Cristos de la judecata lui Pilat pana la rastignire; calvar, drumul Golgotei.
9. (Pop.: art.) Constelatia lebedei, formata din cinci stele asezate in forma de cruce (I 1). 10. (Adesea la plural) Loc unde se intretaie doua sau mai multe drumuri; rascruce, raspantie. ♢ Expresie A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se intalni intr-o statie, venind din directii diferite. (Regional) A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i iesi cuiva cineva in cale, a se incrucisa drumurile mai multor persoane.
A da cu crucea peste cineva = a intalni pe cineva din intamplare, pe neasteptate.
A i se face cuiva calea cruce = a se deschide inaintea cuiva o raspantie; figurat: a avea de ales intre mai multe solutii; a se ivi piedici inaintea cuiva. ♦ (Înv.) Echipa compusa din doi pana la patru soldati, care erau obligati sa plateasca, in mod solidar, capeteniilor o anumita cota de impozite. 11. (În sintagma) Cruce de voinic (sau de om) = barbat in toata puterea; barbat bine facut; voinic. II. (Botanica) Compuse: crucea-pamantului = planta erbacee melifera din familia umbeliferelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu flori albe sau roz; branca-ursului (Heracleum sphondylium); crucea-voinicului = planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Hepatica transilvanica). – Limba Latina Crux, -cis.

Varianta definitie 2: CRÚCE s., adverb I. substantiv
1. verifica cuvantul: troita.
2. cercevea. (- la o fereastra.)
3. (TEHN.) (regional) strup, strupalnic. (- la ham.)
4. (TEHN.) rascruce. (De - carutei se prind sleaurile.)
5. (TEHN.) ceatlau, (regional) flantar, magarita, rascol, scara, (Mold., Transilvania si Banat) felehert, (Mold. si Transilvania) spita, (Transilvania) tecarau. (- la car sau caruta.)
6. (TEHN.) crucea dinainte = (regional) cantar, cumpana, lamba, rascruce, scara. (- la car sau caruta.); crucea dinapoi = (regional) bracinar, branisor, coarda, iuha, leha, splina. (- la car sau caruta.)
7. (TEHNICA) (regional) bot, botnita, hobot, obad, oplenita. (- la sanie.)
8. verifica cuvantul: bulfeu.
9. verifica cuvantul: aripa.
10. (BOTANICA) crucea-pamantului (He-racleum sphondylium) = branca-ursului, (invechit si reg.) sclipet, (regional) laba-ursului, talpa-ursului; crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica) = trei-rai.
II. adverb verifica cuvantul: crucis.

Varianta definitie 3: CRÚCE substantiv verifica cuvantul: crestinism, ghinda, intersectie, incrucisare, intretaiere, jumatate, lamba, rascruce, raspantie, spatie, trefla, vatrai.

Varianta definitie 4: Cruce substantiv feminin, g.-d. art. crucii; plural cruci

Varianta definitie 5: CRÚCE -i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe -. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ♢ Fa-ti -! da-ti seama ce spui! 4) v. RĂscruce. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. -ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de -. [G.-D. Crucii] /<lat. crux, -cis

Varianta definitie 6: Cruce, cruci substantiv feminin sifilis. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)