Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Crăpa

1 * Cuvantul cu diacritice: crăpá
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: CRĂPA, crăp, verb I. 1. Intranzitiv și reflexiv (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etcetera; a se sparge. ♢ Expresie Unde dai și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig. 2. Tranzitiv A sparge, a desface, a despica. ♢ Expresie A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul. 3. Intranzitiv și reflexiv (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ♢ Expresie A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine. A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva. 4. Tranzitiv A întredeschide. ♢ Expresie (Refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina. 5. Intranzitiv (Ir.; despre animale și oameni) A muri. ♢ Expresie A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etcetera) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etcetera). 6. Intranzitiv (Peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). – Limba Latina crepare.

2 * Cuvantul cu diacritice: crăpá
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: CRĂPA verb verifica cuvantul: deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

3 * Cuvantul cu diacritice: crăpá
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: CRĂPA verb 1. verifica cuvantul: sparge. 2. a plesni, (popular) a pocni. (A - o vită.) 3. verifica cuvantul: despica. 4. a se deschide, a se despica. (S-a - pământul.) 5. verifica cuvantul: întredeschide. 6. verifica cuvantul: deschide.

4 * Cuvantul cu diacritice: crăpá
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: crăpa verb, indicativ prezent 1 singular crăp, 2 singular crăpi, 3 singular și plural crapă; conjunctie: prezent 3 singular și plural crape

5 * Cuvantul cu diacritice: a se crăpá se crápă
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: A SE CRĂPA se crapă intranzitiv : - de ziuă a se ivi zorile; a se zori. limba latina crepare

6 * Cuvantul cu diacritice: a crăpá crăp
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: A CRĂPA crăp 1. tranzitiv 1) (obiecte) A desface printr-o tăietură adâncă și lungă; a spinteca. 2) (uși, ferestre, ochii etcetera) A deschide puțin. 2. intranzitiv 1) (despre învelișuri, textile, haine) A se rupe parțial prin întindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etcetera) A căpăta crăpături (din cauza gerului, vântului, căldurii etcetera); a plesni. ♢ Crapă lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine a fi cuprins de o rușine mare; a-i fi foarte rușine. 3) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă; a se despica. 4) depr. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda. 5) pop. A mânca repede și cu lăcomie; a înfuleca. limba latina crepare

7 * Cuvantul cu diacritice: crăpá crắp crăpát
Cuvantul fara diacritice: crapa

Definitie: crăpa (crap, crăpat), verb – 1. A desface brusc în mai multe bucăți, a plesni, a se sparge. – 2. A se desface, a se despica. – 3. A plesni, a pocni, a trosni. – 4. A sfărîma, a fărîmița. – 5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). – 6. A muri. – 7. A întredeschide. – 8. A se deschide (despre boboci). – 9. A se face ziuă, a se lumina. – 10. (Familiar) A mînca foarte mult, cu lăcomie. Varianta (Bihor) crepeți. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. Limba Latina crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); conform limba italiana crepare, prov. crebar, franceza crever, sp., port. quebar. Sensul 6 apare și în cuvintele limba italiana și franceza, conform limba germana krepieren. – Derivat crăpăcios, adjectiv (sfărîmicios); crăpîcea, substantiv feminin (poreclă a celor mîncăcioși); crăpelniță, substantiv feminin (familiar, mîncare); crăpat (var. crepăt, crăpet), substantiv neutru (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu limba latina crepitus, dar care poate fi der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de „căldură ce face omul să moară” = „crăpa”); crăpătură, substantiv feminin (deschizătură; plesnitură, fisură; spațiu îngust la o ușă întredeschisă; crăpare a pielii de pe față; crăpare a buzelor), care poate fi și reprezentant al alt. crepatūra (Pușcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. internă a rom. (conform și mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din rom. provine limba neogreaca: ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30).