Definitie Crăpa - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CRĂPA, crap, verb I.
1. Intranzitiv si reflexiv (Despre obiecte) A se desface (in mod brusc) in mai multe bucati; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etcetera; a se sparge. ♢ Expresie Unde dai si unde crapa, se spune atunci cand se obtin cu totul alte rezultate decat cele scontate.
Crapa lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapa lemnele (sau pietrele) = e un ger strasnic, e foarte frig.
2. Tranzitiv A sparge, a desface, a despica. ♢ Expresie A crapa capul cuiva = a omori pe cineva printr-o lovitura (in cap).
A-i crapa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul.
3. Intranzitiv si reflexiv (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare intins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crapaturi. ♢ Expresie A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine = a-i fi foarte rusine, a nu mai putea de rusine.
A-i crapa buza (sau maseaua) dupa ceva = a avea mare nevoie de ceva.
4. Tranzitiv A intredeschide. ♢ Expresie (Refl.) A se crapa de ziua sau a se crapa zorii = a se face ziua, a se lumina.
5. Intranzitiv (Ir.; despre animale si oameni) A muri. ♢ Expresie A crapa de frig (sau de sete, de necaz etcetera) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etcetera).
6. Intranzitiv (Peior.) A manca foarte mult, cu lacomie (ca un animal). – Limba Latina Crepare.

Varianta definitie 2: CRĂPA verb verifica cuvantul: deceda, disparea, duce, muri, pieri, prapadi, raposa, sfarsi, stinge, sucomba.

Varianta definitie 3: CRĂPA verb
1. verifica cuvantul: sparge.
2. a plesni, (popular) a pocni. (A - o vita.)
3. verifica cuvantul: despica.
4. a se deschide, a se despica. (S-a - pamantul.)
5. verifica cuvantul: intredeschide.
6. verifica cuvantul: deschide.

Varianta definitie 4: Crapa verb, indicativ prezent 1 singular crap, 2 singular crapi, 3 singular si plural crapa; conjunctie: prezent 3 singular si plural crape

Varianta definitie 5: A SE CRĂPA se crapa intranzitiv : - de ziua a se ivi zorile; a se zori. /<lat. crepare

Varianta definitie 6: A CRĂPA crap
1. tranzitiv 1) (obiecte) A desface printr-o taietura adanca si lunga; a spinteca. 2) (usi, ferestre, ochii etcetera) A deschide putin.
2. intranzitiv 1) (despre invelisuri, textile, haine) A se rupe partial prin intindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etcetera) A capata crapaturi (din cauza gerului, vantului, caldurii etcetera); a plesni. ♢ Crapa lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine a fi cuprins de o rusine mare; a-i fi foarte rusine. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a se despica. 4) depr.
A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda. 5) pop.
A manca repede si cu lacomie; a infuleca. /<lat. crepare

Varianta definitie 7: Crapa (crắp, crapat), verb –
1. A desface brusc in mai multe bucati, a plesni, a se sparge. –
2. A se desface, a se despica. –
3. A plesni, a pocni, a trosni. –
4. A sfarima, a farimita. –
5. A se prapadi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de ris). –
6. A muri. –
7. A intredeschide. –
8. A se deschide (despre boboci). –
9. A se face ziua, a se lumina. –
10. (Familiar) A minca foarte mult, cu lacomie.
Varianta (Bihor) crepeti.
Mr. crep, cripai, cripata, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu.
Limba Latina crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); conform limba italiana crepare, prov. crebar, franceza crever, sp., port. quebar.
Sensul 6 apare si in cuvintele limba italiana si franceza, conform limba germana krepieren. – Derivat crapacios, adjectiv (sfarimicios); crapicea, substantiv feminin (porecla a celor mincaciosi); crapelnita, substantiv feminin (familiar, mincare); crapat (var. crepat, crapet), substantiv neutru (zori, rasarit; dogoare ), pe care DAR incearca sa-l puna in legatura cu limba latina crepitus, dar care poate fi der. interna (DAR considera neclar sensul 2, care datoreaza ideii de „caldura ce face omul sa moara” = „crapa”); crapatura, substantiv feminin (deschizatura; plesnitura, fisura; spatiu ingust la o usa intredeschisa; crapare a pielii de pe fata; crapare a buzelor), care poate fi si reprezentant al alt. crepatūra (Puscariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. interna a rom. (conform si mr. crapitura, calpitura, cripitura).
Din rom. provine limba neogreaca: ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30).