Cuc
Definitie, sens si explicatie
1Cuc, cuci, substantiv masculin
1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ♢ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); figurat lucru extravagant. ♢ Expresie Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ♢ Expresie Singur cuc = absolut singur.
2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etcetera
3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Limba Latina Cucus.
1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ♢ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); figurat lucru extravagant. ♢ Expresie Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ♢ Expresie Singur cuc = absolut singur.
2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etcetera
3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Limba Latina Cucus.
2Cuc substantiv masculin, voc. cucule!; plural cuci
3Cuc cuci m.
Pasare migratoare cu penele cenusii, avand coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburile altor pasari, cunoscuta dupa strigatul sau caracteristic. ♢ De flori de - in zadar; degeaba. I-a cantat -ul din fata se spune despre cineva care prospera. Asa are sa-i cante -ul se spune despre cineva care nu se va intoarce niciodata. /< limba latina cucus
Pasare migratoare cu penele cenusii, avand coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburile altor pasari, cunoscuta dupa strigatul sau caracteristic. ♢ De flori de - in zadar; degeaba. I-a cantat -ul din fata se spune despre cineva care prospera. Asa are sa-i cante -ul se spune despre cineva care nu se va intoarce niciodata. /< limba latina cucus
4Cuc1 substantiv neutru (regional)
1. placinta.
2. sangerete (preparat din carne de porc cu sange).
1. placinta.
2. sangerete (preparat din carne de porc cu sange).
5Cuc2 substantiv neutru (regional) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboara lemnele de foc; saritoare.
6Cuc adverb – La inaltime, sus.
Mag. kukra (Dar).
În Trans. si Mold.
Mag. kukra (Dar).
În Trans. si Mold.
7Cuc (cuci), substantiv masculin –
1. Pasare care isi depune ouale in cuiburi straine si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate. –
2. Beat, afumat. –
3. Joc de copii, de-a ascunsul. – Mr., megl., istr. cuc.
Limba Latina cuccus sau cucus (Puscariu 422; Candrea-dens., 418; Rew 2360; Dar), cuvint onomatopeic, conform limba italiana cucolo, franceza coucou, sp. (gal.) cuco, limba germana Kuckuck, limba neogreaca: ϰοῦϰϰος, limba albaneza kuko, limba turca: kuku, bulgara kuk (Conev 55).
Pentru expresia singur cuc, conform limba albaneza vetem kuk.
Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405).
Cind o cinta cucul „niciodata” este echivalenta a expresiei bulgara kukov denĭ, limba sarba: kukov dan „ziua cucului”. – Derivat cucu, interjectie (imita sunetul cucului); cucui, verb (a cinta cucul); cuca, substantiv feminin (femela cucului).
1. Pasare care isi depune ouale in cuiburi straine si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate. –
2. Beat, afumat. –
3. Joc de copii, de-a ascunsul. – Mr., megl., istr. cuc.
Limba Latina cuccus sau cucus (Puscariu 422; Candrea-dens., 418; Rew 2360; Dar), cuvint onomatopeic, conform limba italiana cucolo, franceza coucou, sp. (gal.) cuco, limba germana Kuckuck, limba neogreaca: ϰοῦϰϰος, limba albaneza kuko, limba turca: kuku, bulgara kuk (Conev 55).
Pentru expresia singur cuc, conform limba albaneza vetem kuk.
Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405).
Cind o cinta cucul „niciodata” este echivalenta a expresiei bulgara kukov denĭ, limba sarba: kukov dan „ziua cucului”. – Derivat cucu, interjectie (imita sunetul cucului); cucui, verb (a cinta cucul); cuca, substantiv feminin (femela cucului).
8Cuc, cuci substantiv masculin
1. (det.) gardian.
2. (mil.) emblema de pe cascheta sau boneta.
3. penis (de copil). (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. (det.) gardian.
2. (mil.) emblema de pe cascheta sau boneta.
3. penis (de copil). (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)