Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cuc

1 * Cuvantul cu diacritice: cuc
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: CUC, cuci, substantiv masculin 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ♢ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); figurat lucru extravagant. ♢ Expresie Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ♢ Expresie Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etcetera 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Limba Latina cucus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cuc
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: cuc substantiv masculin, voc. cucule; plural cuci

3 * Cuvantul cu diacritice: cuc cuci
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: CUC cuci m. Pasăre migratoare cu penele cenușii, având coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburile altor păsări, cunoscută după strigătul său caracteristic. ♢ De flori de - în zadar; degeaba. I-a cântat -ul din față se spune despre cineva care prosperă. Așa are să-i cânte -ul se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată. limba latina cucus

4 * Cuvantul cu diacritice: cuc
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: cuc¹ substantiv neutru (regional) 1. plăcintă. 2. sângerete (preparat din carne de porc cu sânge).

5 * Cuvantul cu diacritice: cuc
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: cuc² substantiv neutru (regional) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare.

6 * Cuvantul cu diacritice: cuc
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: cuc adverb – La înălțime, sus. Mag. kukra (DAR). În Trans. și Mold.

7 * Cuvantul cu diacritice: cuc cúci
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: cuc (cuci), substantiv masculin – 1. Pasăre care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. – 2. Beat, afumat. – 3. Joc de copii, de-a ascunsul. – Mr., megl., istr. cuc. Limba Latina cuccus sau cucus (Pușcariu 422; Candrea-Dens., 418; REW 2360; DAR), cuvînt onomatopeic, conform limba italiana cucolo, franceza coucou, sp. (gal.) cuco, limba germana Kuckuck, limba neogreaca: ϰοῦϰϰος, limba albaneza kuko, limba turca: kuku, bulgara kuk (Conev 55). Pentru expresia singur cuc, conform limba albaneza vetem kuk. Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405). Cînd o cînta cucul „niciodată” este echivalentă a expresiei bulgara kukov denĭ, limba sarba: kukov dan „ziua cucului”. – Derivat cucu, interjectie (imită sunetul cucului); cucui, verb (a cînta cucul); cucă, substantiv feminin (femela cucului).

8 * Cuvantul cu diacritice: cuc
Cuvantul fara diacritice: cuc

Definitie: cuc, cuci substantiv masculin 1. (deț.) gardian. 2. (mil.) emblema de pe caschetă sau bonetă. 3. penis (de copil). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)