Definitie Cucă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚCĂ1, cuci, substantiv feminin Caciula inalta, uneori impodobita cu pene (de strut), pe care o purtau capeteniile turcesti si domnitorii romani in timpul ceremoniilor. – Din limba turca: Kuka.

Varianta definitie 2: CÚCĂ2, cuci, substantiv feminin (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + sufix -a.

Varianta definitie 3: CÚCĂ3, cuci, substantiv feminin (Regional) Deal inalt si izolat; varf de deal. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 4: CÚCĂ substantiv verifica cuvantul: napasta, prostovol.

Varianta definitie 5: CÚCĂ substantiv (PESCUIT) (regional) capcana, gaie, napasta.

Varianta definitie 6: Cuca (femela cucului, caciula, deal) substantiv feminin, g.-d. art. cucii; plural cuci

Varianta definitie 7: CÚCĂ -ci f. rar Femela cucului. /Din cuc

Varianta definitie 8: Cuca1, cuci, substantiv feminin (regional)
1. maciuca cu carlig cu care se loveste in cap morunul prins la carlige.
2. instrument de pescuit alcatuit dintr-o plasa pe doua inele puse crucis; capcana, gaie, napasta.
3. (regional) o parte a razboiului de tesut.

Varianta definitie 9: Cuca2, cuci, substantiv feminin (regional) cosul colector la casele taranesti; deschizatura in acoperis prin care iese fumul.

Varianta definitie 10: Cuca3, cuci, substantiv feminin (invechit)
1. caciula inalta, uneori impodobita cu pene de strut, pe care o purtau capeteniile turcesti si domnitorii romani in timpul ceremoniilor.
2. autoritate suprema, stapanire domneasca.

Varianta definitie 11: Cuca4, cuci, substantiv feminin (regional) loc ridicat, deal inalt si izolat, varf de deal; colina, batca, bobalnau, buba, bulz, cioaca, cobza, curcubeta, dalma, damb, geana, galma, glanui, glomila, gomardoi, grui, holm, hula, monic, motalva, movila, talva, titva, tigmau, talfa, tutui, guguleu, tuclau.

Varianta definitie 12: Cuca (cuci), substantiv feminin –
1. Cirlig. –
2. Navod patrat.
Bg., limba sarba: kuka (DAR).
Cuvint care circula in bazinul Dunarii.

Varianta definitie 13: Cuca (cuci), substantiv feminin – Horn de camin.
Bg. kuk (DAR).
Trebuie sa fie cuvint identic cu cuc, substantiv neutru (extremitatea inferioara a burlanului si a conductelor in general), conform Cihac, II, 85; si cu cuc, substantiv masculin (masca, paiata care colinda casele in timpul sarbatorilor de Carnaval).

Varianta definitie 14: Cuca (cuci), substantiv feminin –
1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panas din pene de strut, propriu ofiterilor superiori. –
2. Boneta de catifea cu pene de strut, pe care sultanul obisnuia s-o daruiasca domnitorilor Munteniei si Moldovei, cind ii investea.
Limba Turca: (per.) kuka (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229).

Varianta definitie 15: Cuca (cuci), substantiv feminin – Culme izolata si golasa, stinca.
Probabil cuvint identic cu ciuca, ce are acelasi sens; pentru alterarea fonetismului, conform ciocan – cocean, ciocirla – cocirla, etcetera Ar putea fi si formatie regresiva, plecind de la cucui 2, sau cel putin forma influentata de acest ultim cuvint.
Este putin probabila der. directa din limba latina cucullus (REW 2359).
Dupa Pascu, Beiträge, 9, din bulgara kuka.
Pentru DAR, ar putea fi cuca „femela cucului”, datorita izolarii si singuratatii ei, ipoteza destul de ciudata, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciuca, dar prefera sa plece de la limba latina *cucca.