Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cucă

1 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: CUCĂ¹, cuci, substantiv feminin Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din limba turca: kuka.

2 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: CUCĂ², cuci, substantiv feminin (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + sufix -ă.

3 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: CUCĂ³, cuci, substantiv feminin (Regional) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Etimologie necunoscuta

4 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: CUCĂ substantiv verifica cuvantul: năpastă, prostovol.

5 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: CUCĂ substantiv (PESCUIT) (regional) capcană, gaie, năpastă.

6 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă (femela cucului, căciulă, deal) substantiv feminin, g.-d. art. cucii; plural cuci

7 * Cuvantul cu diacritice: cúcă -ci
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: CUCĂ -ci f. rar Femela cucului. /Din cuc

8 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă¹, cuci, substantiv feminin (regional) 1. măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. instrument de pescuit alcătuit dintr-o plasă pe două inele puse cruciș; capcană, gaie, năpastă. 3. (regional) o parte a războiului de țesut.

9 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă², cuci, substantiv feminin (regional) coșul colector la casele țărănești; deschizătură în acoperiș prin care iese fumul.

10 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă³, cuci, substantiv feminin (învechit) 1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene de struț, pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. 2. autoritate supremă, stăpânire domnească.

11 * Cuvantul cu diacritice: cúcă
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă⁴, cuci, substantiv feminin (regional) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău.

12 * Cuvantul cu diacritice: cúcă cúci
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă (cuci), substantiv feminin – 1. Cîrlig. – 2. Năvod pătrat. Bg., limba sarba: kuka (DAR). Cuvînt care circulă în bazinul Dunării.

13 * Cuvantul cu diacritice: cúcă cúci
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă (cuci), substantiv feminin – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, substantiv neutru (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), conform Cihac, II, 85; și cu cuc, substantiv masculin (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval).

14 * Cuvantul cu diacritice: cúcă cúci
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă (cuci), substantiv feminin – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panaș din pene de struț, propriu ofițerilor superiori. – 2. Bonetă de catifea cu pene de struț, pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor Munteniei și Moldovei, cînd îi investea. Limba Turca: (per.) kuka (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229).

15 * Cuvantul cu diacritice: cúcă cúci
Cuvantul fara diacritice: cuca

Definitie: cucă (cuci), substantiv feminin – Culme izolată și golașă, stîncă. Probabil cuvînt identic cu ciucă, ce are același sens; pentru alterarea fonetismului, conform ciocan – cocean, ciocîrlă – cocîrlă, etcetera Ar putea fi și formație regresivă, plecînd de la cucui 2, sau cel puțin formă influențată de acest ultim cuvînt. Este puțin probabilă der. directă din limba latina cucullus (REW 2359). După Pascu, Beitrage, 9, din bulgara kuka. Pentru DAR, ar putea fi cucă „femela cucului”, datorită izolării și singurătății ei, ipoteză destul de ciudată, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciucă, dar preferă să plece de la limba latina cucca.