Cugeta
Definitie, sens si explicatie
1Cugeta, cuget, verb I. Intranzitiv A urmari o idee, a medita; a se gandi. ♦ Reflexiv (Rar) A sta pe ganduri; a chibzui, a cumpani. ♦ A-si da seama, a tine seama de..., a lua in considerare. – Limba Latina Cogitare.
2Cugeta verb
1. verifica cuvantul: chibzui.
2. verifica cuvantul: filozofa.
1. verifica cuvantul: chibzui.
2. verifica cuvantul: filozofa.
3Cugeta verb verifica cuvantul: aprecia, chibzui, considera, crede, gasi, gandi, intentiona, judeca, opina, planui, proiecta, socoti.
4Cugeta verb, indicativ prezent 1 singular cuget, 3 singular si plural cugeta
5A Cugeta cuget
1. intranzitiv 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri.
2. tranzitiv A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare
1. intranzitiv 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri.
2. tranzitiv A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare
6Cugeta (cugetat, cugetat), verb – A se gindi, a reflecta, a medita.
Limba Latina cōgĭtāre (Puscariu 431; Candrea-dens., 425; Rew 2027; Dar); conform limba albaneza kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), verifica cuvantul: limba italiana coitare, verifica cuvantul: franceza cuidier, sp., port. cuidar. – Derivat cuget, substantiv neutru (gindire, judecata, reflectie; ratiune, spirit; imaginatie; judecata; parere; intentie; constiinta), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, conform lec. kušetu, verifica cuvantul: esp. cuita, gal. coita; cugetator, substantiv masculin (ginditor; filozof); cugetacios (var. cugetaret), adjectiv (invechit, rezonabil, judicios); cugetare, substantiv feminin (reflectie; meditatie; aforism, maxima); necugetat, adjectiv (nerespectuos); precugeta, verb (a premedita), format artificial pe baza franceza premediter.
Limba Latina cōgĭtāre (Puscariu 431; Candrea-dens., 425; Rew 2027; Dar); conform limba albaneza kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), verifica cuvantul: limba italiana coitare, verifica cuvantul: franceza cuidier, sp., port. cuidar. – Derivat cuget, substantiv neutru (gindire, judecata, reflectie; ratiune, spirit; imaginatie; judecata; parere; intentie; constiinta), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, conform lec. kušetu, verifica cuvantul: esp. cuita, gal. coita; cugetator, substantiv masculin (ginditor; filozof); cugetacios (var. cugetaret), adjectiv (invechit, rezonabil, judicios); cugetare, substantiv feminin (reflectie; meditatie; aforism, maxima); necugetat, adjectiv (nerespectuos); precugeta, verb (a premedita), format artificial pe baza franceza premediter.