Cuget
Definitie, sens si explicatie
1Cuget, cugete, substantiv neutru
1. Capacitate de a gandi; gandire.
2. Gand, idee, parere. ♦ Imaginatie, fantezie.
3. Minte, intelect.
4. (Înv.) Intentie, plan, proiect.
5. Constiinta. ♢ Expresie A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrari de cuget = a fi chinuit de remuscari, a-l chinui (pe cineva) remuscarea, regretul. – Din Cugeta (derivat regresiv).
1. Capacitate de a gandi; gandire.
2. Gand, idee, parere. ♦ Imaginatie, fantezie.
3. Minte, intelect.
4. (Înv.) Intentie, plan, proiect.
5. Constiinta. ♢ Expresie A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrari de cuget = a fi chinuit de remuscari, a-l chinui (pe cineva) remuscarea, regretul. – Din Cugeta (derivat regresiv).
2Cuget substantiv verifica cuvantul: calcul, gand, idee, intentie, indemn, indrumare, invatatura, plan, povata, povatuire, proiect, sfat, socoteala, vorba.
3Cuget substantiv
1. verifica cuvantul: gandire.
2. verifica cuvantul: minte.
1. verifica cuvantul: gandire.
2. verifica cuvantul: minte.
4Cuget substantiv neutru, plural cugete
5Cuget -e n. 1) Capacitatea de a gandi; gandire. 2) Sentimentul responsabilitatii morale; constiinta. ♢ A-l mustra pe cineva -ul, a avea mustrari de - a fi chinuit de remuscari. 3) Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect; minte; ratiune; judecata. /v. a cugeta