Definitie Cui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cui, cuie, substantiv neutru
1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etcetera ♢ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ♢ Expresie Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Familiar) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig.
A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etcetera Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ♢ Expresie A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit.
2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Limba Latina Cuneus.

Varianta definitie 2: Cui substantiv verifica cuvantul: colt, fuscel, ic, masea, pana, spita, treapta, tinta.

Varianta definitie 3: Cui substantiv
1. (invechit) gavozd. (A batut un - in perete.)
2. cui cilindric verifica cuvantul: stift; cui de siguranta verifica cuvantul: splint; cui spintecat verifica cuvantul: splint.
3. verifica cuvantul: ciocalteu.

Varianta definitie 4: Cui substantiv neutru, plural cuie

Varianta definitie 5: Cui -e n. 1) Obiect de metal sau de lemn, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se fixeaza doua piese impreuna sau care se bate in perete, servind de cuier. ♢ A-si pune pofta-n - a renunta la ceva. 2) Piesa metalica asema-natoare cu acest obiect. ♢ - de siguranta stift de siguranta. - de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus

Varianta definitie 6: Cui (cuie), substantiv neutru –
1. Piesa mica turtita la un capat si ascutita la celalalt, diblu. –
2. Crampon. –
3. Cuier, cirlig. –
4. Întepatura, junghi. – Istr. cuñu.
Limba Latina cuneus (Puscariu 433; Candrea-Dens., 426; REW 2396; DAR); conform limba albaneza kuń (Meyer 215; Philippide, II, 639), prov. cunh, franceza coin, sp. cuño, port. cunho. – Derivat cuier, substantiv neutru (suport pe care se atirna obiecte de imbracaminte); cuia, verb (a fixa talpa la pantofi cu tinte de lemn); cuisor, substantiv neutru (dim. al lui cui; catarama; condiment alimentar aromat; planta, Ribes aureum); cuisoare, substantiv feminin plural (nume dat mai multor plante ornamentale: Ribes aureum, Asclepias cornuti, Dianthus Carthusianorum, Dianthus chinensis, Caryophyllus aromaticus).
Conform: incuia, descuia.

Varianta definitie 7: Cui, cuie substantiv neutru
1. (tox.) acul seringii hipodermice folosite la administrarea unui drog prin injectare.
2. (tox.) tigara de marijuana.
3. (tox.) bila de heroina.
4. tigara. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)