Definitie Culme - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚlme, culmi, substantiv feminin
1. Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, a unui munte sau a unui deal; varf, culmis. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc.
2. Figurativ Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expresie Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta intrece orice margini, e nemaipomenit.
3. (Popular) Prajina lunga in casele taranesti, fixata orizontal de grinzi, de care se atarna haine, obiecte casnice etcetera – Limba Latina Culmen.

Varianta definitie 2: CÚlme substantiv verifica cuvantul: apogeu.

Varianta definitie 3: CÚlme substantiv
1. verifica cuvantul: varf.
2. (GEOGR.) verifica cuvantul: creasta.
3. verifica cuvantul: coama.
4. (regional) rudar, ruda. (De - se atarna unele obiecte, in casele taranesti.)

Varianta definitie 4: Culme substantiv feminin, g.-d. art. culmii; plural culmi

Varianta definitie 5: CÚlme -i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) figurat Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. În -ea fericirii. ♢ (Asta-i) -ea! -ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. Culmii] /<lat. culmen

Varianta definitie 6: Culme (culmi), substantiv feminin –
1. Virf, creasta. –
2. Coama, linie de intersectie a doua versante de acoperis. –
3. Prajina orizontala in casele taranesti, de care se atirna haine. –
4. Culme, apogeu. –
5. Desavirsire, perfectiune. –
6. Cruce de rama, la stupi. –
7. Pinza tesuta in casa pentru impodobirea interiorului. – Mr. culme, megl. culmi.
Limba Latina culmen (Diez, I, 133; Puscariu 437; Candrea-Dens., 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; conform limba albaneza kuljm (Meyer 213; Philippide, II, 639), limba italiana (sp.) colmo, franceza comble, sp. cumbre, port. (gal.) cume. – Derivat culmis, substantiv neutru (culme); culminarita, substantiv feminin (pinza de casa pentru mobile), care pare sa reprezinte un *culminaria (Candrea-Dens., 432; DAR). – Derivat neol. culmina, verb, din franceza; culminant, adjectiv ; culminatie, substantiv feminin