Definitie Cumpănă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚMPĂNĂ, cumpene, substantiv feminin
1. Dispozitiv format dintr-o barna mobila de lemn asezata pe un stalp inalt, avand legata la un capat o greutate pentru echilibru si la celalalt o galeata, cu ajutorul caruia se scoate apa din fantana.
2. Cantar format dintr-o parghie cu brate egale si o limba care oscileaza la cea mai mica aplecare a talerelor. ♢ Expresie A arunca (ceva) in cumpana = a aduce (ceva) ca argument decisiv in rezolvarea unei probleme.
A trage (greu) in cumpana = a avea importanta (mare).
A fi (sau a sta) in cumpana = a sovai in luarea unei hotarari. (Înv.) A pune (pe cineva) in cumpana = a pune (pe cineva) in incurcatura. ♦ Echilibru. ♢ Locutiune adjectiv si adverb (Despre arme) În cumpana = in cumpanire. ♢ Expresie A tine (ceva) in cumpana = a tine ceva in pozitie suspendata, facand sa balanseze. ♦ Figurativ Limita, masura; moderatie.
Trebuie sa aiba omul, in fiinta lui, buna cumpana a intelepciunii.
3. Simbol al justitiei, reprezentat printr-o balanta. ♦ Una dintre constelatiile zodiacului, reprezentata printr-o balanta.
4. (În sintagmele) Cumpana apelor sau cumpana de ape = punct inalt de teren de unde apele isi trag izvorul si de unde se separa, pornind la vale pe unul dintre cele doua versante.
Cumpana noptii = miezul noptii.
5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea directiei orizontale sau verticale a unui obiect; nivela cu bula de aer.
6. Figurativ Soarta (rea); primejdie, nenorocire; incercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din limba slava (veche) Konpona.

Varianta definitie 2: CÚMPĂNĂ substantiv verifica cuvantul: aripa, balanta, cantar, cruce, crucea dinainte, incercare, posada, restriste, schimbatoare, speteaza.

Varianta definitie 3: CÚMPĂNĂ substantiv
1. (Ban. si Transilvania) gherman. (- la fantana.)
2. (ASTRON.; n. pr. art.) Balanta.
3. verifica cuvantul: echilibru.
4. (TEHNICA) boloboc, nivela cu bula de aer.
5. (TEHNICA) capra. (- la moara.)
6. (TEHN.; la plural) verifica cuvantul: aripi.

Varianta definitie 4: Cumpana substantiv feminin, g.-d. art. cumpenei; plural cumpene

Varianta definitie 5: CÚMPĂNĂ -ene f. 1) Instalatie simpla de scos apa, constand dintr-o barna fixata in furca unui stalp, avand la un capat o caldare, iar la celalalt capat o greutate. 2) Instrument pentru masurarea greutatii constand dintr-o parghie cu brate egale si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; balanta. ♢ A trage (greu) in - a avea valoare. A sta in - a sovai; a ezita. 3) Simbol al justitiei reprezentat printr-o balanta. 4) Instrument folosit la verificarea pozitiei verticale sau orizontale. ♢ -ana apelor, - de ape linia de despartire a doua bazine hidrografice. -ana noptii miezul noptii. 5) Stare a omului care se tine bine pe picioare. A-si pierde -ana. 6) Încercare grea la care este supus cineva. Am avut o -. 7) art.
A noua dintre cele 12 constelatii ale zodiacului, reprezentata printr-o balanta. /<sl. konpona

Varianta definitie 6: Cumpana (cumpene), substantiv feminin –
1. Balanta, cintar. –
2. Balanta, constelatie. –
3. Cantitate de brinza ce reprezinta cistigul propietarului unei turme. –
4. Aschie. –
5. Pirghie. –
6. Targa, brancarda. –
7. Dispozitiv de scos apa din fintina. –
8. Balansoar, culisa. –
9. Pendula. –
10. Orcic, cruce. –
11. Greutate cu plumb. –
12. Echilibru, echidistanta. –
13. Ponderatie, cumpatare. –
14. Margine, limita, frontiera. –
15. Linia despartitoare a apelor. –
16. Șovaiala, bilbiiala, nauceala. –
17. Pericol, necaz, belea.
Sl. kǫpona, din limba latina campana (Miklosich, Slaw.
Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 87; Byhan 314; Berneker 600; Conev 78), conform bulgara kapona, limba albaneza kumpona.
Derivat directa din limba latina (Schuchardt, Vokalismus, III, 51; Șeineanu, Semasiol., 181), nu este posibila, conform Densusianu, Rom., XXXIII,
277. – Derivat cumpani, verb (a cintari; a echilibra, a egala; a compara, a pune in balanta, a confrunta; reflexiv, a se asemana, a fi la fel; a considera, a aprecia; a masura, a calcula; a trece dincolo de zenit, a incepe sa coboare; a fi in echilbru instabil; reflexiv, a intentiona, a se gindi la, a planui; reflexiv, a oscila, a fluctua; reflexiv, a sovai, a se indoi, a oscila; a sta in echilibru; a contrabalansa, a echilibra); cumpanitor, adjectiv (care cumpaneste); cumpaneala, substantiv feminin (echilibru, cumpanire, chibzuiala); descumpani, verb (a dezechilibra); necumpanit, adjectiv (nechibzuit); precumpanitor, adjectiv (decisiv, determinant).
Dupa Edelspacher 17, din rom. provine mag. kompona.

Varianta definitie 7: Cumpana, cumpana, substantiv feminin – Element de gimnastica artistica in care unul din picioare este intins in spate, intr-un unghi de 90 de grade.
Gasita si in balet cu denumirea „passe develope”.