Cunoaște
Definitie, sens si explicatie
1Cunoaste, cunosc, verb Iii.
1. Tranzitiv A lua cunostinta de obiectele si de fenomenele inconjuratoare, reflectate in constiinta; a stabili in chip obiectiv natura, proprietatile unui lucru, relatiile dintre fenomene, a le da o interpretare conforma cu adevarul.
2. Tranzitiv A avea sau a dobandi cunostinte pe baza studiului, experientei; a fi luat cunostinta de ceva.
3. Tranzitiv A sti, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi facut (personal) cunostinta cu cineva. ♢ Expresie A nu cunoaste moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil.
A-si cunoaste (sau a nu-si cunoaste) lungul nasului = a-si da (sau a nu-si da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite.
A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de stire, a preveni, a avertiza. ♦ A sti felul de a fi al cuiva. ♢ Expresie A cunoaste lumea = a avea experienta vietii. ♦ A recunoaste, a identifica. ♦ A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea de-a face cu ceva, a fi in deplina cunostinta de cauza.
Cunosc eu bunatatea ta.
4. Reflexiv A se baga de seama, a se remarca, a se descoperi. ♦ A avea efect, a nu se intampla in zadar.
Pe unde a trecut se cunoaste. ♢ Expresie (Tranzitiv) A cunoaste ceva = a se alege cu un profit.
5. Tranzitiv A admite adevarul; a nu tagadui.
6. Intranzitiv (Rar) A-si arata recunostinta pentru ceva; a rasplati.
7. Tranzitiv A admite calitatea sau titlul cuiva.
8. Tranzitiv A-si da seama de ceva; a intelege, a sti. – Limba Latina popular Connoscere (= cognoscere).
1. Tranzitiv A lua cunostinta de obiectele si de fenomenele inconjuratoare, reflectate in constiinta; a stabili in chip obiectiv natura, proprietatile unui lucru, relatiile dintre fenomene, a le da o interpretare conforma cu adevarul.
2. Tranzitiv A avea sau a dobandi cunostinte pe baza studiului, experientei; a fi luat cunostinta de ceva.
3. Tranzitiv A sti, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi facut (personal) cunostinta cu cineva. ♢ Expresie A nu cunoaste moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil.
A-si cunoaste (sau a nu-si cunoaste) lungul nasului = a-si da (sau a nu-si da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite.
A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de stire, a preveni, a avertiza. ♦ A sti felul de a fi al cuiva. ♢ Expresie A cunoaste lumea = a avea experienta vietii. ♦ A recunoaste, a identifica. ♦ A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea de-a face cu ceva, a fi in deplina cunostinta de cauza.
Cunosc eu bunatatea ta.
4. Reflexiv A se baga de seama, a se remarca, a se descoperi. ♦ A avea efect, a nu se intampla in zadar.
Pe unde a trecut se cunoaste. ♢ Expresie (Tranzitiv) A cunoaste ceva = a se alege cu un profit.
5. Tranzitiv A admite adevarul; a nu tagadui.
6. Intranzitiv (Rar) A-si arata recunostinta pentru ceva; a rasplati.
7. Tranzitiv A admite calitatea sau titlul cuiva.
8. Tranzitiv A-si da seama de ceva; a intelege, a sti. – Limba Latina popular Connoscere (= cognoscere).
2Cunoaste verb verifica cuvantul: aprecia, chibzui, considera, crede, deduce, gasi, gandi, judeca, obtine, opina, rasplati, realiza, recompensa, recunoaste, socoti.
3Cunoaste verb
1. a pricepe, a stapani, a sti, (familiar) a vedea. (- la perfectie mai multe meserii.)
2. a poseda, a stapani, a sti. (- trei limbi straine.)
3. a intelege, a pricepe, a sti. (- franceza?)
4. verifica cuvantul: afla.
5. verifica cuvantul: sti.
6. a (se) sti. (Ne - de mici; il - ca pe un cal breaz.)
7. verifica cuvantul: recunoaste.
8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se - ca ai fost tu aici.)
1. a pricepe, a stapani, a sti, (familiar) a vedea. (- la perfectie mai multe meserii.)
2. a poseda, a stapani, a sti. (- trei limbi straine.)
3. a intelege, a pricepe, a sti. (- franceza?)
4. verifica cuvantul: afla.
5. verifica cuvantul: sti.
6. a (se) sti. (Ne - de mici; il - ca pe un cal breaz.)
7. verifica cuvantul: recunoaste.
8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se - ca ai fost tu aici.)
4Cunoaste verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural cunosc, perf. substantiv 1 singular cunoscui, 3 singular cunoscu; part. cunoscut
5A se cunoaste ma cunosc intranzitiv A fi cunoscut (unul cu altul); a detine informatii unul despre altul; a se sti. /<lat. connoscere
6A cunoaste cunosc tranzitiv 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. - orasul. - o limba. - opera unui scriitor. ♢ - viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Îl cunosc de mic copil. ♢ A nu - moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere
7Cunoaste (cunosc, cunoscut), verb –
1. A lua cunostinta. –
2. A intelege, a aprecia, a judeca. –
3. A cistiga, a achizitiona. –
4. A deduce, a conchide. –
5. A observa, a remarca. –
6. A sti, a avea in minte, a-si da seama de ceva. –
7. A fi in relatii cu cineva. –
8. A fi la curent. –
9. A recunoaste, a identifica. –
10. A avea raporturi trupesti cu o femeie. –
11. A recunoaste, a dovedi, a declara, a admite. –
12. A fi recunoscator, a multumi. –
13. A recunoaste drept sef, a respecta, a avea consideratie. – Mr. cunoscu, cunuscui, cunoastire, megl. cunos(c), istr. cunoscu.
Limba Latina cognōscĕre, prin intermediul unei forme vulg. *connōscĕre (Puscariu 447; Candrea-dens., 446; Rew 2031; Dar); conform limba italiana conoscere, prov. conoire, franceza connaitre, cat. coneixar, sp. conocer, port. conhecer. – Derivat cunoscut, substantiv masculin (persoana stiuta; prieten); necunoscut, adjectiv (care nu este cunoscut); cunoscator, adjectiv (care cunoaste); necunoscator, adjectiv (care nu cunoaste, ignorant); cunostinta, substantiv feminin (cunoastere; stire; judecata; notiune, idee; relatie de societate; persoana cunoscuta; cuvant invechit, gratitudine; cuvant invechit, constiinta); necunostinta, substantiv feminin (ignoranta, nepricepere); incunostiinta, verb (a aduce la cunostinta; a informa); cunostinte, substantiv feminin plural (persoane cunoscute) care pare sa reprezinte limba latina cognoscentem (Cipariu, Principii, 198; Draganu, Dacor., Ii, 278; Dar), secolul Xvii, cuvant invechit; recunoaste, verb (a admite; a acorda; a marturisi; a vizita; a explora; a multumi), a inlocuit in epoca moderna verb cunoaste cu sensurile 11-13; recunoscator, adjectiv (care poarta gratitudine); nerecunoscator, adjectiv (ingrat); recunostinta, substantiv feminin (gratitudine); nerecunostinta, substantiv feminin (ingratitudine).
1. A lua cunostinta. –
2. A intelege, a aprecia, a judeca. –
3. A cistiga, a achizitiona. –
4. A deduce, a conchide. –
5. A observa, a remarca. –
6. A sti, a avea in minte, a-si da seama de ceva. –
7. A fi in relatii cu cineva. –
8. A fi la curent. –
9. A recunoaste, a identifica. –
10. A avea raporturi trupesti cu o femeie. –
11. A recunoaste, a dovedi, a declara, a admite. –
12. A fi recunoscator, a multumi. –
13. A recunoaste drept sef, a respecta, a avea consideratie. – Mr. cunoscu, cunuscui, cunoastire, megl. cunos(c), istr. cunoscu.
Limba Latina cognōscĕre, prin intermediul unei forme vulg. *connōscĕre (Puscariu 447; Candrea-dens., 446; Rew 2031; Dar); conform limba italiana conoscere, prov. conoire, franceza connaitre, cat. coneixar, sp. conocer, port. conhecer. – Derivat cunoscut, substantiv masculin (persoana stiuta; prieten); necunoscut, adjectiv (care nu este cunoscut); cunoscator, adjectiv (care cunoaste); necunoscator, adjectiv (care nu cunoaste, ignorant); cunostinta, substantiv feminin (cunoastere; stire; judecata; notiune, idee; relatie de societate; persoana cunoscuta; cuvant invechit, gratitudine; cuvant invechit, constiinta); necunostinta, substantiv feminin (ignoranta, nepricepere); incunostiinta, verb (a aduce la cunostinta; a informa); cunostinte, substantiv feminin plural (persoane cunoscute) care pare sa reprezinte limba latina cognoscentem (Cipariu, Principii, 198; Draganu, Dacor., Ii, 278; Dar), secolul Xvii, cuvant invechit; recunoaste, verb (a admite; a acorda; a marturisi; a vizita; a explora; a multumi), a inlocuit in epoca moderna verb cunoaste cu sensurile 11-13; recunoscator, adjectiv (care poarta gratitudine); nerecunoscator, adjectiv (ingrat); recunostinta, substantiv feminin (gratitudine); nerecunostinta, substantiv feminin (ingratitudine).