Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cunoaște

1 * Cuvantul cu diacritice: cunoáște
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: CUNOAȘTE, cunosc, verb III. 1. Tranzitiv A lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conștiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul. 2. Tranzitiv A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva. 3. Tranzitiv A ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva. ♢ Expresie A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil. A-și cunoaște (sau a nu-și cunoaște) lungul nasului = a-și da (sau a nu-și da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite. A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de știre, a preveni, a avertiza. ♦ A ști felul de a fi al cuiva. ♢ Expresie A cunoaște lumea = a avea experiența vieții. ♦ A recunoaște, a identifica. ♦ A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoștință de cauză. Cunosc eu bunătatea ta. 4. Reflexiv A se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi. ♦ A avea efect, a nu se întâmpla în zadar. Pe unde a trecut se cunoaște. ♢ Expresie (Tranzitiv) A cunoaște ceva = a se alege cu un profit. 5. Tranzitiv A admite adevărul; a nu tăgădui. 6. Intranzitiv (Rar) A-și arăta recunoștința pentru ceva; a răsplăti. 7. Tranzitiv A admite calitatea sau titlul cuiva. 8. Tranzitiv A-și da seama de ceva; a înțelege, a ști. – Limba Latina popular connoscere (= cognoscere).

2 * Cuvantul cu diacritice: cunoáște
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: CUNOAȘTE verb verifica cuvantul: aprecia, chibzui, considera, crede, deduce, găsi, gândi, judeca, obține, opina, răsplăti, realiza, recompensa, recunoaște, socoti.

3 * Cuvantul cu diacritice: cunoáște
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: CUNOAȘTE verb 1. a pricepe, a stăpâni, a ști, (familiar) a vedea. (- la perfecție mai multe meserii.) 2. a poseda, a stăpâni, a ști. (- trei limbi străine.) 3. a înțelege, a pricepe, a ști. (- franceza?) 4. verifica cuvantul: afla. 5. verifica cuvantul: ști. 6. a (se) ști. (Ne - de mici; îl - ca pe un cal breaz.) 7. verifica cuvantul: recunoaște. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se - că ai fost tu aici.)

4 * Cuvantul cu diacritice: cunoáște
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: cunoaște verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cunosc, perf. substantiv 1 singular cunoscui, 3 singular cunoscu; part. cunoscut

5 * Cuvantul cu diacritice: a se cunoáște mă cunósc
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: A SE CUNOAȘTE mă cunosc intranzitiv A fi cunoscut (unul cu altul); a deține informații unul despre altul; a se ști. limba latina connoscere

6 * Cuvantul cu diacritice: a cunoáște cunósc
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: A CUNOAȘTE cunosc tranzitiv 1) (aspecte ale vieții materiale sau spirituale) A poseda în memorie pe baza experienței sau a studiului; a ști. - orașul. - o limbă. - opera unui scriitor. ♢ - viața (sau lumea) a avea mare experiență de viață. 2) (persoane) A ști din diferite puncte de vedere. Îl cunosc de mic copil. ♢ A nu - moarte a) a fi durabil; b) a lăsa o amintire vie. 3) (ființe, lucruri) A deosebi de altele de același fel (după anumite semne); a recunoaște. 4) A pătrunde cu mintea; a înțelege; a ști; a pricepe. Cunosc intențiile lui. limba latina connoscere

7 * Cuvantul cu diacritice: cunoáște cunósc cunoscút
Cuvantul fara diacritice: cunoaste

Definitie: cunoaște (cunosc, cunoscut), verb – 1. A lua cunoștință. – 2. A înțelege, a aprecia, a judeca. – 3. A cîștiga, a achiziționa. – 4. A deduce, a conchide. – 5. A observa, a remarca. – 6. A ști, a avea în minte, a-și da seama de ceva. – 7. A fi în relații cu cineva. – 8. A fi la curent. – 9. A recunoaște, a identifica. – 10. A avea raporturi trupești cu o femeie. – 11. A recunoaște, a dovedi, a declara, a admite. – 12. A fi recunoscător, a mulțumi. – 13. A recunoaște drept șef, a respecta, a avea considerație. – Mr. cunoscu, cunuscui, cunoaștire, megl. cunos(c), istr. cunoscu. Limba Latina cognōscĕre, prin intermediul unei forme vulg. connōscĕre (Pușcariu 447; Candrea-Dens., 446; REW 2031; DAR); conform limba italiana conoscere, prov. conoire, franceza connaître, cat. coneixar, sp. conocer, port. conhecer. – Derivat cunoscut, substantiv masculin (persoană știută; prieten); necunoscut, adjectiv (care nu este cunoscut); cunoscător, adjectiv (care cunoaște); necunoscător, adjectiv (care nu cunoaște, ignorant); cunoștință, substantiv feminin (cunoaștere; știre; judecată; noțiune, idee; relație de societate; persoană cunoscută; cuvant invechit, gratitudine; cuvant invechit, conștiință); necunoștință, substantiv feminin (ignoranță, nepricepere); încunoștiința, verb (a aduce la cunoștință; a informa); cunoștințe, substantiv feminin plural (persoane cunoscute) care pare să reprezinte limba latina cognoscentem (Cipariu, Principii, 198; Drăganu, Dacor., II, 278; DAR), secolul XVII, cuvant invechit; recunoaște, verb (a admite; a acorda; a mărturisi; a vizita; a explora; a mulțumi), a înlocuit în epoca modernă verb cunoaște cu sensurile 11-13; recunoscător, adjectiv (care poartă gratitudine); nerecunoscător, adjectiv (ingrat); recunoștință, substantiv feminin (gratitudine); nerecunoștință, substantiv feminin (ingratitudine).