Definitie Cunună - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CunÚnĂ, cununi, substantiv feminin
1. Împletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ♢ Expresie A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis.
Cununa de raze (sau de lumina) = aureola.
Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc.
2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Figurativ Glorie, faima, renume.
3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios.
4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etcetera
5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Limba Latina Corona.

Varianta definitie 2: CunÚnĂ substantiv
1. coroana. (O - de flori pe cap.)
2. verifica cuvantul: cununie.
3. verifica cuvantul: funie.

Varianta definitie 3: CunÚnĂ substantiv verifica cuvantul: coroana, coroniste, cosoroaba, diadema.

Varianta definitie 4: Cununa substantiv feminin, g.-d. art. cununii; plural cununi

Varianta definitie 5: CunÚnĂ -i f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoaba; coroana. ♢ - de lauri coroana cu care erau incununati in antichitate invingatorii (in razboi, la concursuri sportive sau literare). 2) Coroana care se tine deasupra capetelor mirilor in timpul oficializarii cununiei. 3): - de munti, de paduri lant de munti, de paduri dispuse in forma de cerc. 4): - de ceapa, de usturoi ceapa sau usturoi cu coada uscata impletita in forma de funie. [G.-D. Cununii] /<lat. corona

Varianta definitie 6: Cununa (cununi), s.f –
1. Coroana. –
2. Ansamblu de grinzi cu care se inchid in partea de sus cei patru pereti ai unei case de tara. –
3. Ghizd, colac de fintina. –
4. Pedala, la razboiul de tesut. –
5. La cai, partea de deasupra a copitei. –
6. Planta (Coronilla varia). –
7. În general, obiect, legatura sau ansamblu de fire ce amintesc forma unei coroane. – Mr., megl. curuna.
Limba Latina corōna (Puscariu 449; Candrea-Dens., 447; REW 2245; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR); conform limba albaneza kurorë (Meyer 200; Philippide, II, 639), limba italiana, sp. corona, franceza couronne, port. coroa, limba neogreaca: ϰορώνη, limba slava (veche) korona, k(o)runa.
Este dublet al lui coroana, si al lui coruna, pe care Giuglea, Cercetari lexicografice, 7, propunea sa fie derivate din limba latina columna.
Forma normala este cea din dialect, alterata posterior printr-o asimilatie. – Derivat cununita, substantiv feminin (dim. al lui cununa; icoana care in Basarabia se pune in sicriu; plante diferite: Coronilla varia, Spiraea ulmifolia, Vinca minor, Xeranthemum annuum); cununa, verb (invechit, a pune coroana; a casatori, a celebra o casatorie, a face casatoria religioasa), care ar putea fi un der. direct din limba latina corōnāre (Puscariu 448; Candrea-Dens., 448; REW 2246; DAR) si al carui semantism se explica prin ritualul ceremoniei nuptiale ortodoxe, conform cu acelasi sens dublu limba greaca (veche) στεφανόνω (Sandfeld 35), limba albaneza kurunzoń (Jokl, BA, IV, 195), bulgara venčavam (cu primul sens se prefera astazi forma incununa); cununie, substantiv feminin (casatorie, una din cele sapte sfinte taine ale religiei crestine; oficiere a casatoriei, nunta; coroana ce se asaza pe capul sotilor, in timpul oficierii casatoriei), cuvint general raspindit (ALR, 253), fara indoiala datorita influentei bisericii; necununat, adjectiv (care nu a fost casatorit la biserica); incununa, verb (a pune coroana; a impodobi; a rasplati; a desavirsi; cuvant invechit, a casatori); descununa, verb (a divorta, a desparti).