Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cunună

1 * Cuvantul cu diacritice: cunúnă
Cuvantul fara diacritice: cununa

Definitie: CUNUNĂ, cununi, substantiv feminin 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ♢ Expresie A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare). ♦ Figurativ Glorie, faimă, renume. 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etcetera 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului. – Limba Latina corona.

2 * Cuvantul cu diacritice: cunúnă
Cuvantul fara diacritice: cununa

Definitie: CUNUNĂ substantiv 1. coroană. (O - de flori pe cap.) 2. verifica cuvantul: cununie. 3. verifica cuvantul: funie.

3 * Cuvantul cu diacritice: cunúnă
Cuvantul fara diacritice: cununa

Definitie: CUNUNĂ substantiv verifica cuvantul: coroană, coroniște, cosoroabă, diademă.

4 * Cuvantul cu diacritice: cunúnă
Cuvantul fara diacritice: cununa

Definitie: cunună substantiv feminin, g.-d. art. cununii; plural cununi

5 * Cuvantul cu diacritice: cunúnă -i
Cuvantul fara diacritice: cununa

Definitie: CUNUNĂ -i f. 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoabă; coroană. ♢ - de lauri coroană cu care erau încununați în antichitate învingătorii (în război, la concursuri sportive sau literare). 2) Coroană care se ține deasupra capetelor mirilor în timpul oficializării cununiei. 3): - de munți, de păduri lanț de munți, de păduri dispuse în formă de cerc. 4): - de ceapă, de usturoi ceapă sau usturoi cu coada uscată împletită în formă de funie. [G.-D. cununii] limba latina corona

6 * Cuvantul cu diacritice: cunúnă cunúni
Cuvantul fara diacritice: cununa

Definitie: cunună (cununi), s.f – 1. Coroană. – 2. Ansamblu de grinzi cu care se închid în partea de sus cei patru pereți ai unei case de țară. – 3. Ghizd, colac de fîntînă. – 4. Pedală, la războiul de țesut. – 5. La cai, partea de deasupra a copitei. – 6. Plantă (Coronilla varia). – 7. În general, obiect, legătură sau ansamblu de fire ce amintesc forma unei coroane. – Mr., megl. curună. Limba Latina corōna (Pușcariu 449; Candrea-Dens., 447; REW 2245; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR); conform limba albaneza kurorë (Meyer 200; Philippide, II, 639), limba italiana, sp. corona, franceza couronne, port. coroa, limba neogreaca: ϰορώνη, limba slava (veche) korona, k(o)runa. Este dublet al lui coroană, și al lui corună, pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 7, propunea să fie derivate din limba latina columna. Forma normală este cea din dialect, alterată posterior printr-o asimilație. – Derivat cununiță, substantiv feminin (dim. al lui cunună; icoană care în Basarabia se pune în sicriu; plante diferite: Coronilla varia, Spiraea ulmifolia, Vinca minor, Xeranthemum annuum); cununa, verb (învechit, a pune coroană; a căsători, a celebra o căsătorie, a face căsătoria religioasă), care ar putea fi un der. direct din limba latina corōnāre (Pușcariu 448; Candrea-Dens., 448; REW 2246; DAR) și al cărui semantism se explică prin ritualul ceremoniei nupțiale ortodoxe, conform cu același sens dublu limba greaca (veche) στεφανόνω (Sandfeld 35), limba albaneza kurunzoń (Jokl, BA, IV, 195), bulgara venčavam (cu primul sens se preferă astăzi forma încununa); cununie, substantiv feminin (căsătorie, una din cele șapte sfinte taine ale religiei creștine; oficiere a căsătoriei, nuntă; coroană ce se așază pe capul soților, în timpul oficierii căsătoriei), cuvînt general răspîndit (ALR, 253), fără îndoială datorită influenței bisericii; necununat, adjectiv (care nu a fost căsătorit la biserică); încununa, verb (a pune coroana; a împodobi; a răsplăti; a desăvîrși; cuvant invechit, a căsători); descununa, verb (a divorța, a despărți).