Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cura

1 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: CURA¹, curez, verb I. Tranzitiv (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Reflexiv A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din limba germana kurieren.

2 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: CURA², curez, verb I. Tranzitiv (Regional) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Limba Latina curare „a îngriji, a curăța”.

3 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: CURA verb I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. reflexiv a se supune unui tratament, unei cure. (< limba germana kurieren, limba latina curare)

4 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: CURA verb verifica cuvantul: apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.

5 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: cura (a trata un bolnav) verb, indicativ prezent 3 singular și plural curează

6 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: cura (a curăța știuleții) verb, indicativ prezent 3 singular și plural curează/cură

7 * Cuvantul cu diacritice: a curá -éz
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: A CURA -ez tranzitiv (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. limba germana kurieren

8 * Cuvantul cu diacritice: curá
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: CURA verb I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, prin extensiune o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conjunctie: 3,6 -re. / conform limba germana kurieren, limba italiana, limba latina curare – a îngriji].

9 * Cuvantul cu diacritice: curá -r -át
Cuvantul fara diacritice: cura

Definitie: cura (-r, -at), verb – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Limba Latina curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); conform ven. curare „a curăța un pui”, franceza curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, verb (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (conform Cortes 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu limba latina colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Derivat curat, substantiv neutru (dezghiocatul porumbului); curătoare, substantiv feminin (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adjectiv (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, verb (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; reflexiv, a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; familiar, a muri, a da ortu popii; familiar, a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; reflexiv, a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, verb (a trăi în păcat); curățitor, adjectiv (care curăță; purificator); curățitură, substantiv feminin (curățare de coajă, pieliță, etcetera; gunoi; resturi); curățiciune, substantiv feminin (învechit, puritate); curăție, substantiv feminin (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin cuvant invechit; necurăție, substantiv feminin (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, substantiv feminin (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, substantiv feminin (murdărie; excrement); curătură, substantiv feminin (curățare de coajă, pieliță, etcetera; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, substantiv feminin (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al limba latina curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al limba latina colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, conform calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.