1
Cura1, curez, verb I. Tranzitiv (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală.
Reflexiv A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germană Kurieren.
Reflexiv A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germană Kurieren.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cura2, curez, verb I. Tranzitiv (Regional) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Latină Curare „a îngriji, a curăța”.
DEX – dicționarul explicativ
3
Cura verb I. tranzitiv (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, prin extensiune o boală).
reflexiv A se supune unui tratament, unei cure. [Prezent indicativ -rez, conjuncție 3,6 -re. / conform germană kurieren, italiană, latină curare – a îngriji].
reflexiv A se supune unui tratament, unei cure. [Prezent indicativ -rez, conjuncție 3,6 -re. / conform germană kurieren, italiană, latină curare – a îngriji].
DN – dicționar de neologisme
4
Cura (-r, -at), verb –
1. A curăța. –
2. A despăduri, a defrișa. –
3. A desface coaja, pielița. –
4. A scoate, a elimina, a expulza. –
5. A elibera, a da drumul, a slobozi. –
6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Aromână curare „a curăța”.
Latină curāre (Candrea-dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; Rew 2412; Dar); conform ven. curare „a curăța un pui”, franceză curer, catalană escurar.
Este dublet al lui cura, verb (a îngriji un bolnav).
Este posibil, cum presupune Dar (conform Cortes 127), ca termenul română să fi ajuns să se confunde cu latină colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Derivat curat, substantiv neutru (dezghiocatul porumbului); curătoare, substantiv feminin (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adjectiv (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, verb (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; reflexiv, a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; familiar, a muri, a da ortu popii; familiar, a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; reflexiv, a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, verb (a trăi în păcat); curățitor, adjectiv (care curăță; purificator); curățitură, substantiv feminin (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, substantiv feminin (învechit, puritate); curăție, substantiv feminin (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin învechit; necurăție, substantiv feminin (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, substantiv feminin (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Argou, catastrofă); necurățenie, substantiv feminin (murdărie; excrement); curătură, substantiv feminin (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, substantiv feminin (sită, ciur). Curat, aromână, meglenoromână curat, istroromână curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al latină curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, Gs, III, 443), sau al latină colatus (Pușcariu 457; Zrph., XXVII, 738; Rew 2035a).
Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, conform calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch.
Română, X, 132).
Din română provine săsească curat(ich) „curat”.
Pentru curătură, Candrea-dens., 452 propune și o derivat directă din latină.
1. A curăța. –
2. A despăduri, a defrișa. –
3. A desface coaja, pielița. –
4. A scoate, a elimina, a expulza. –
5. A elibera, a da drumul, a slobozi. –
6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Aromână curare „a curăța”.
Latină curāre (Candrea-dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; Rew 2412; Dar); conform ven. curare „a curăța un pui”, franceză curer, catalană escurar.
Este dublet al lui cura, verb (a îngriji un bolnav).
Este posibil, cum presupune Dar (conform Cortes 127), ca termenul română să fi ajuns să se confunde cu latină colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Derivat curat, substantiv neutru (dezghiocatul porumbului); curătoare, substantiv feminin (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adjectiv (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, verb (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; reflexiv, a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; familiar, a muri, a da ortu popii; familiar, a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; reflexiv, a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, verb (a trăi în păcat); curățitor, adjectiv (care curăță; purificator); curățitură, substantiv feminin (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, substantiv feminin (învechit, puritate); curăție, substantiv feminin (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin învechit; necurăție, substantiv feminin (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, substantiv feminin (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Argou, catastrofă); necurățenie, substantiv feminin (murdărie; excrement); curătură, substantiv feminin (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, substantiv feminin (sită, ciur). Curat, aromână, meglenoromână curat, istroromână curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al latină curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, Gs, III, 443), sau al latină colatus (Pușcariu 457; Zrph., XXVII, 738; Rew 2035a).
Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, conform calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch.
Română, X, 132).
Din română provine săsească curat(ich) „curat”.
Pentru curătură, Candrea-dens., 452 propune și o derivat directă din latină.
DER – dicționarul etimologic
Încă 4 definiții din alte dicționare
5
Cura verb I. tranzitiv a trata un bolnav, o boală.
II. reflexiv a se supune unui tratament, unei cure. (< germană kurieren, latină curare)
II. reflexiv a se supune unui tratament, unei cure. (< germană kurieren, latină curare)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
A cura curez tranzitiv (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germană kurieren
NODEX – noul dicționar explicativ
7
Cura (a curăța știuleții) verb, indicativ prezent 3 singular și plural curează/cură
DOOM – dicționarul ortografic
8
Cura (a trata un bolnav) verb, indicativ prezent 3 singular și plural curează
DOOM – dicționarul ortografic