Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Curcubeu

1 * Cuvantul cu diacritice: curcubéu
Cuvantul fara diacritice: curcubeu

Definitie: CURCUBEU, curcubeie, substantiv neutru 1. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: curcubéu
Cuvantul fara diacritice: curcubeu

Definitie: CURCUBEU substantiv verifica cuvantul: iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir-gros.

3 * Cuvantul cu diacritice: curcubéu
Cuvantul fara diacritice: curcubeu

Definitie: CURCUBEU substantiv 1. (ASTRON.) (regional) cearcăn, brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-Maicii-Domnului, brâul-popii, curuna-cerului. 2. (BOTANICA; Lychnis coronaria) (regional) flocoșele (plural), flocoșică, barba-împăratului, floarea-cununii.

4 * Cuvantul cu diacritice: curcubéu
Cuvantul fara diacritice: curcubeu

Definitie: curcubeu substantiv neutru, art. curcubeul; plural curcubeie

5 * Cuvantul cu diacritice: curcubéu -e
Cuvantul fara diacritice: curcubeu

Definitie: CURCUBEU -e n. Fenomen optic având aspectul unui arc multicolor, care se produce în atmosferă datorită refracției luminii solare în picăturile de apă dispersate în aer, după ploaie. limba latina curcus + bibit

6 * Cuvantul cu diacritice: curcubéu curcubéie
Cuvantul fara diacritice: curcubeu

Definitie: curcubeu (curcubeie), substantiv neutru – 1. Fenomen optic datorat refracției, cu aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. – 2. Iris, spectru solar. – 3. Plantă (Cynodon dactylon). – 4. Plantă (Lychnis coronaria). – Varianta curcubeu (substantiv masculin), curcubei, curcubel, curcubău. Mr. curcubeai, megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al limba latina cucuvius „încovoiat”, cuvînt care apare în forma sa m., cucurvior, la San Jeronimo (conform Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae „coardă de alfă” › ven. curcuma și de aici limba neogreaca: ϰουρϰούμα; conform și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458. Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecînd de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa rîurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovevere; conform Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvîntului prin limba latina bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un limba latina arcus › combibulus (conform REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (arcus combibu- › arcurcubeu › acurcubeu). Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circus bĭbit, asimilat la curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere că bĭbit a dat în rom. be › bea și că, devenind intervocalic acest b trebuia să se piardă; fără a mai vorbi de cît de puțin normală este această compunere în rom. După Roesler 39, din per. kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gîndea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gîndește la cocobelci, varianta de la culbec, sau cubelc „melc”. Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Etym. Wb., 130; Berneker 571; Candrea, Elemente, 407).