Definitie Curcubeu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CurcubÉu, curcubeie, substantiv neutru
1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca.
2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: CurcubÉu substantiv verifica cuvantul: iarba-cainelui, pir-de-telina, pir-gros.

Varianta definitie 3: CurcubÉu substantiv
1. (ASTRON.) (regional) cearcan, braul-cerului, braul-Cosanzenei, braul-lui-Dumnezeu, braul-Maicii-Domnului, braul-popii, curuna-cerului.
2. (BOTANICA; Lychnis coronaria) (regional) flocosele (plural), flocosica, barba-imparatului, floarea-cununii.

Varianta definitie 4: Curcubeu substantiv neutru, art. curcubeul; plural curcubeie

Varianta definitie 5: CurcubÉu -e n.
Fenomen optic avand aspectul unui arc multicolor, care se produce in atmosfera datorita refractiei luminii solare in picaturile de apa dispersate in aer, dupa ploaie. /<lat. curcus + bibit

Varianta definitie 6: Curcubeu (curcubeie), substantiv neutru –
1. Fenomen optic datorat refractiei, cu aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. –
2. Iris, spectru solar. –
3. Planta (Cynodon dactylon). –
4. Planta (Lychnis coronaria). – Varianta curcubeu (substantiv masculin), curcubei, curcubel, curcubau.
Mr. curcubeai, megl. (curcu)bei.
Pare a fi reprezentant al limba latina *cucuvius „incovoiat”, cuvint care apare in forma sa m., cucurvior, la San Jeronimo (conform Corominas, I, 900).
Este vorba de o reduplicare expresiva de la curvus, ca in cucurbae „coarda de alfa” › ven. curcuma si de aici limba neogreaca: ϰουρϰούμα; conform si cucurbita, cucullus.
Posibila legatura cu curvus sau concurvare a fost semnalata inca de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; si combatuta de Puscariu
458. Celelalte explicatii par mai putin convingatoare.
Plecind de la imaginea, curenta in mentalitatea populara, care interpreteaza curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa riurilor pentru a o condensa in nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovevere; conform Rohlfs, Quellen, 12), s-a incercat sa se explice ultima parte a cuvintului prin limba latina bĭbĕre.
Giuglea, RF, II, 49, pleaca de la un limba latina *arcus › combibulus (conform REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu- › *arcurcubeu › *acurcubeu).
Puscariu, Dacor., VI, 315-7 si DAR, prefera sa plece de la circus bĭbit, asimilat la *curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmatie surprinzatoare, daca se are in vedere ca bĭbit a dat in rom. be › bea si ca, devenind intervocalic acest b trebuia sa se piarda; fara a mai vorbi de cit de putin normala este aceasta compunere in rom.
Dupa Roesler 39, din per. kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gindea la o posibila legatura cu cucura.
Scriban se gindeste la cocobelci, varianta de la culbec, sau cubelc „melc”.
Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Etym.
Wb., 130; Berneker 571; Candrea, Elemente, 407).