Definitie Cure - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚRE verb III verifica cuvantul: Curge.

Varianta definitie 2: CÚRE verb verifica cuvantul: alerga, curge, fugi, goni.

Varianta definitie 3: Cure verb III (invechit)
1. a alerga, a fugi; a se grabi.
2. a curge.
3. a se rostogoli, a se insira, a se intinde.
4. a se decolora.
5. a pica, a picura, a izvori.
6. a se desprinde, a cadea.
7. a atarna, a spanzura.
8. a se ingramadi, a navali, a napadi.
9. a se desfasura, a se petrece, a se intampla, a decurge.
10. a trece, a se scurge.
11. a rezulta, a proveni, a deriva.

Varianta definitie 4: Cure (-r, -rs), verb –
1. A fugi, a merge in goana. –
2. A curge un lichid. –
3. A se scurge, a iesi o secretie din corp. –
4. A se revarsa. –
5. A se scurge lichid dintr-un vas. –
6. A se ingramadi, a navali, a se imbulzi. –
7. A se risipi, a se intinde. –
8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. –
9. A se scurge, a trece. –
10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. –
11. A cadea, a se varsa, a se risipi. –
12. A recadea. – Varianta cura.
Mr. cur, curare, megl. cur.
Limba Latina cŭrrĕre (Puscariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); conform limba italiana correre, prov., cat., sp., port. correr, franceza courir.
Conform: si curind, curge.
Este cuvint cuvant invechit, aproape complet substituit in literatura prin curge (totusi, mai sint scriitori care prefera sa scrie cura in loc de curge); insa este comun in limbajul popular.
Asimilat in parte cu cura „a curata”, prin intermediul varianta Derivat curator, adjectiv (care alearga; curent); curatoare, substantiv feminin (vas de lemn care serveste la a transvaza vinul), se confunda cu der. identic de la cura „a curata”; curator, substantiv neutru (brinza in calup); curare, substantiv feminin (invechit, scurgere; cuvant invechit, sperma); curatura, substantiv feminin (vas pentru a transvaza vinul); cursoare, substantiv feminin (curs revarsare; diaree; trecere a timpului; decurs), cuvint cuvant invechit (secolul XVII), pe care Candrea-Dens., 459 il deriva direct din limba latina cursoria; cursura (var. cursatura), substantiv feminin (curs; revarsare; diaree), cuvint cuvant invechit, pe care DAR il considera ca provine direct din limba latina cursura; scure (var. scura), verb (a curge, a se revarsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 il deduce din limba latina excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(at)ura), substantiv feminin (scurgere; flux; puroi; drojdie, depunere); incura, verb (a fugi, a face calul sa fuga; despre cai, a alerga; reflexiv, a se fugari, a se urmari vinatul), pe care Puscariu Dacor., IV, 687 si DAR il considera der. de la un limba latina *incurrare, factitiv de la currere, conform Candrea-Dens., 463; incuratura (var. incuratoare), substantiv feminin (cursa de cai; hipodrom). – Conform: cursa, curind.
Derivat neol. curent, adjectiv , din limba latina correntem, franceza courant; curent, substantiv masculin; curenta, verb (a electrocuta); curs, substantiv neutru, din franceza cours; cursa, substantiv feminin, din franceza course; cursier, substantiv masculin (armasar), din franceza coursier, cuvant invechit; cursist, substantiv masculin; cursiv, adjectiv , din franceza cursif; cursivitate, substantiv feminin; curier, substantiv masculin, din franceza courrier; curtier, substantiv masculin, din franceza courtier; curtaj, substantiv neutru, din franceza courtage.