Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cure

1 * Cuvantul cu diacritice: cúre
Cuvantul fara diacritice: cure

Definitie: CURE verb III verifica cuvantul: curge.

2 * Cuvantul cu diacritice: cúre
Cuvantul fara diacritice: cure

Definitie: CURE verb verifica cuvantul: alerga, curge, fugi, goni.

3 * Cuvantul cu diacritice: cúre
Cuvantul fara diacritice: cure

Definitie: cure verb III (învechit) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.

4 * Cuvantul cu diacritice: cúre -r -rs
Cuvantul fara diacritice: cure

Definitie: cure (-r, -rs), verb – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A curge un lichid. – 3. A se scurge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se scurge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se scurge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Varianta cura. Mr. cur, curare, megl. cur. Limba Latina cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); conform limba italiana correre, prov., cat., sp., port. correr, franceza courir. Conform: și curînd, curge. Este cuvînt cuvant invechit, aproape complet substituit în literatură prin curge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie cură în loc de curge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu cura „a curăța”, prin intermediul varianta Derivat curător, adjectiv (care aleargă; curent); curătoare, substantiv feminin (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la cura „a curăța”; curător, substantiv neutru (brînză în calup); curăre, substantiv feminin (învechit, scurgere; cuvant invechit, spermă); curătură, substantiv feminin (vas pentru a transvaza vinul); cursoare, substantiv feminin (curs revărsare; diaree; trecere a timpului; decurs), cuvînt cuvant invechit (secolul XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din limba latina cursoria; cursură (var. cursătură), substantiv feminin (curs; revărsare; diaree), cuvînt cuvant invechit, pe care DAR îl consideră că provine direct din limba latina cursura; scure (var. scura), verb (a curge, a se revărsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din limba latina excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(ăt)ură), substantiv feminin (scurgere; flux; puroi; drojdie, depunere); încura, verb (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; reflexiv, a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un limba latina incurrare, factitiv de la currere, conform Candrea-Dens., 463; încurătură (var. încurătoare), substantiv feminin (cursă de cai; hipodrom). – Conform: cursă, curînd. Derivat neol. curent, adjectiv , din limba latina correntem, franceza courant; curent, substantiv masculin; curenta, verb (a electrocuta); curs, substantiv neutru, din franceza cours; cursă, substantiv feminin, din franceza course; cursier, substantiv masculin (armăsar), din franceza coursier, cuvant invechit; cursist, substantiv masculin; cursiv, adjectiv , din franceza cursif; cursivitate, substantiv feminin; curier, substantiv masculin, din franceza courrier; curtier, substantiv masculin, din franceza courtier; curtaj, substantiv neutru, din franceza courtage.