Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Curm

1 * Cuvantul cu diacritice: curm
Cuvantul fara diacritice: curm

Definitie: CURM, curmuri, substantiv neutru (Regional) Curmei. – Conform: limba albaneza k u r m.

2 * Cuvantul cu diacritice: curm
Cuvantul fara diacritice: curm

Definitie: CURM substantiv verifica cuvantul: curmei.

3 * Cuvantul cu diacritice: curm
Cuvantul fara diacritice: curm

Definitie: curm substantiv neutru, plural curmuri

4 * Cuvantul cu diacritice: curm cúrmuri
Cuvantul fara diacritice: curm

Definitie: curm (curmuri), substantiv neutru – (Oltenia, Muntenia) Legătură, laț. – Mr. curmu. Gr. ϰορμός „trunchi”, probabil cu semantismul primitiv („bont”, sau „capăt de sfoară”, conform Laurian; Meyer, Alb. St., IV, 72; Giuglea, Dacor., III, 620; Diculescu, Elementele, 459; Rosetti, II, 67; DAR); conform limba albaneza kurm (după DAR, limba albaneza este etimon al rom.), calabr. kurmu „trunchi” (Rohlfs, EWUG, 1086), arab. qurma, de unde sp. corma. – Derivat curmei, substantiv neutru (tulpină de plantă agățătoare, lăstar; legătură), probabil der. internă, cu sufix -el, pe care Diculescu vrea să-l reducă la un limba greaca (veche) ϰορμήιον; curma, verb (a tăia, a trunchia, a împărți, a separa; a strînge; a ocoli, a se abate; a străbate; a tăia, a întrerupe; a termina, a pune capăt; a hotărî, a rezolva, a tranșa), conform mr. curm, curmari („a înceta, a face să înceteze”), al cărui semantism indică faptul că este vorba mai puțin de o der. internă a rom., decît de o conservare imediată a sensului primitiv al limba greaca (veche) probabil prin intermediul limba greaca (veche) ϰορμάζω „a tăia”, limba latina cormāre (Pascu, I, 193), conform limba albaneza kurmue „scurt” (der. limba latina corrimare REW 2254 este mai greu de admis, conform Graur, BL, V, 94 și Rosetti, I, 160); curmă, substantiv feminin (tăiș, parte care taie), deverbal al cuvîntului anterior, cuvant invechit; necurmat, adjectiv (continuu, neîntrerupt); curmător, adjectiv (tăios); curmăni, verb (a tăia, a face o incizie), pe care DAR propune să fie derivat de la substantiv curman, dar care pare mai curînd un der. cu sufix expresiv; curmătură, substantiv feminin (incizie; tăietură; falie, chei, strîmtoare, canion; zvîcnet, înțepătură); curmeziș, adverb (pieziș, transversal, de-a latul); (în)curmezișa, verb (a devia; reflexiv, a se lua la ceartă), care presupune, după Pușcariu, Lr., 295, existența unui substantiv curmez, conform limba albaneza kurmezue „scurt”. – Conform: curpen, curmea. Din rom. provine rut. kurmei, kurman, pe care Bogrea, Dacor., IV, 806, îl propunea ca etimon al rom. Pare destul de incertă der. din limba rusa koromyslo pe baza rom. curmeziș (Berneker 574).