Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Custură

1 * Cuvantul cu diacritice: custúră
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: CUSTURĂ, custuri, substantiv feminin 1. (Popular) Lamă, tăiș de cuțit; cuțit rudimentar (fără plăsele); cuțit. 2. (Regional) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită, zimțată, specifică epocii glaciare. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: custúră
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: CUSTURĂ substantiv (GEOGR.) karling. (- unui munte.)

3 * Cuvantul cu diacritice: custúră
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: CUSTURĂ substantiv verifica cuvantul: ascuțiș, briceag, cuțit, fier, lamă, limbă, tăiș.

4 * Cuvantul cu diacritice: custúră
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: custură substantiv feminin, g.-d. art. custurii; plural custuri

5 * Cuvantul cu diacritice: custúră -i
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: CUSTURĂ -i f. popular 1) Parte metalică și tăioasă a unui instrument; lamă. 2) Cuțit rudimentar, fără plăsele. /cutit + suf. -tură

6 * Cuvantul cu diacritice: custúră
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: custură, custuri, substantiv feminin (popular) 1. lamă, tăiș de cuțit. 2. placă de metal. 3. ferăstrău, firez. 4. fierul coasei. 5. cuțit rudimentar, cu mâner de lemn sau fără el; ciorsă, bleau. 6. daltă. 7. parte a plugului ( fierul, undreaua). 8. unealta cu care se curăță, se retează și se scot fagurii din stup. 9. cuțit cu care se taie capetele cercurilor la butoaie. 10. cuțitul cizmarului. 11. creastă stâncoasă de munte, ascuțită, zimțată, specifică epocii glaciare. 12. om cu apucături rele, hoț, custurar.

7 * Cuvantul cu diacritice: custúră custúri
Cuvantul fara diacritice: custura

Definitie: custură (custuri), substantiv feminin – 1. Lama unui cuțit sau a oricărui instrument tăios. – 2. Cuțit, briceag. – 3. Cuțit care nu taie. – 4. Cuțit de rindea. – 5. Brăzdar de plug. – 6. Cuțit de cizmărie. – 7. Creastă de munte, pisc. – Varianta custure, cusutură, cuțitură. Mr. custură. Origine incertă. Apare și în bulgara, slov. kustura, limba sarba: kùstura, mag. kusztor(a), fapt pentru care s-a considerat de origine limba slava (veche) (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 89; Conev, 66, 69); însă cuvîntul nu poate fi autentic limba slava (veche), și mai curînd pare a proveni din rom. (Berneker 652; Skok, Slavia, IV, 338; conform și Capidan, Raporturile, 207 și Drăganu, Dacor., VII, 109, pentru originea rom. a mag.) Astfel stînd lucrurile, se consideră că custură este o reducere de la cuțitură, din limba latina cotire „a face vîrf”, cu aceeași reducere ca neguțător › negustor sau toți trei › tustrei (Laurian; Tiktin; Pascu, I, 74; DAR; Scriban). Derivat din limba turca: ustura (Popescu-Ciocănel 27), pare puțin probabilă.