Definitie Executa - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Executa, execut, verb I.
1. Tranzitiv A face, a confectiona, a fabrica, a prelucra, a efectua.
2. Reflexiv A face ceea ce i s-a spus.
3. Tranzitiv A face exercitii de gimnastica sau figuri de balet. ♦ A canta o bucata muzicala.
4. Tranzitiv A sili pe debitor sa-si indeplineasca obligatiile. ♦ A aduce la indeplinire o hotarare judecatoreasca, un act al autoritatii, o masura etcetera ♦ Reflexiv A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la indeplinire o hotarare de condamnare la moarte. [Pronuntat: eg-ze-] – Din franceza Executer.

Varianta definitie 2: Executa verb I. tr.
1. a face, a prelucra.
2. a pune in aplicare, a indeplini (un ordin, un plan).
3. a interpreta o lucrare muzicala (un dans, un balet).
4. a indeplini o hotarare judecatoreasca, un act de autoritate, o obligatie. ♢ a duce la indeplinire o sentinta de condamnare la moarte.
II. reflexiv a se supune. (< franceza executer)

Varianta definitie 3: Executa verb 1. a face, a realiza, (popular si familiar) a mesteri, a mesterui. (A - un obiect.)
2. verifica cuvantul: confectiona.
3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (invechit si popular) a plini. (Am - tot ce mi-ai dat de facut.)
4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (- o lucrare durabila.)
5. verifica cuvantul: desfasura.
6. verifica cuvantul: efectua.
7. verifica cuvantul: canta.
8. a aplica, a indeplini. (- o hotarare judecatoreasca.)
9. (JUR.) (popular) a implini, (invechit) a zapcii. (A - pe cineva pentru neplata datoriilor.)

Varianta definitie 4: Executa verb [x pronume gz], indicativ prezent 1 singular execut, 3 singular si plural executa

Varianta definitie 5: A executa execut tranzitiv 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exercitii de gimnastica sau figuri de balet) A face cu multa iscusinta si cu multa dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a canta; a zice; a interpreta. 4) (sanctiuni judiciare, masuri etcetera) A aduce la indeplinire; a transpune in fapt. 5) (condamnati) A supune la pedeapsa capitala. 6) (sentinte de condamnare capitala) A pune in aplicare; a aduce la indeplinire. 7) (debitori) A face sa-si indeplineasca obligatiile. /<fr. executer

Varianta definitie 6: Executa verb I. tr.
1. A face, a prelucra, a fabrica.
2. A pune in aplicare, a indeplini (un ordin, un plan etcetera). ♦ refl.
A se supune.
3. A canta o bucata muzicala; a dansa (un dans, un balet etcetera).
4. A indeplini o hotarare judecatoreasca, un act de autoritate, o obligatie. ♦ A duce la indeplinire o sentinta de condamnare la moarte. [Pronume eg-ze-, p.i. execut. / < franceza executer].

Varianta definitie 7: Executa, execut verifica cuvantul:t. (intl.) a fura (pe cineva) (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)