Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cuvant

1 * Cuvantul cu diacritice: cuvấnt
Cuvantul fara diacritice: cuvant

Definitie: CUVANT, cuvinte, substantiv neutru 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conține un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte. Cuvânt compus = cuvânt format prin compunere. Cuvânt derivat = cuvânt format prin derivare. Cuvânt-matcă = cuvânt care se află în fruntea unui articol de dicționar, sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile, uneori și derivatele și compusele. ♢ (Lingv.; în compusul) Cuvânt-titlu = cuvântul definit în articolul de dicționar respectiv. ♢ Expresie A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte = a nu fi în stare (sub impulsul unor stări afective puternice) să exprimi ceea ce gândești. Cu alte cuvinte = a) exprimând același lucru altfel; b) deci, prin urmare, așadar. Într-un (sau cu un) cuvânt = pe scurt, în concluzie, deci, așadar. În puține cuvinte = pe scurt, în rezumat. Cuvânt cu (sau de) cuvânt = fără nici o modificare, exact, fidel. Dintr-un cuvânt = imediat, numaidecât. ♦ Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea cuvintelor, calambur. Cuvinte încrucișate = joc distractiv-educativ în care trebuie găsite, pe baza unor indicații date, o serie de cuvinte astfel aranjate într-o figură geometrică împărțită în pătrățele, încât cuvintele citite orizontal să aibă o literă comună cu cele citite vertical. 2. Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă. ♢ Cuvânt greu = vorbă hotărâtoare; (la plural) vorbe de dojană, de ocară. Cuvânt introductiv sau cuvânt înainte = prefață, introducere (la o lucrare). Purtător de cuvânt = persoană autorizată să exprime în mod public păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă. ♢ Expresie A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva. În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire. A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă. (Regional) A începe cuvânt = a începe vorba, a spune. ♦ Subiect de vorbă, de povestire, istorisire. 3. Cuvântare, discurs, conferință. ♢ Expresie A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etcetera) dreptul de a vorbi. A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare). A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare). 4. Învățătură, îndrumare, sfat: prin extensiune dispoziție, ordin. ♢ Expresie A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva. Cuvânt de ordine = dispoziție dată de un superior. 5. Promisiune, făgăduială: angajament. ♢ Expresie Om de cuvânt = om care își ține făgăduielile. Cuvânt de onoare (sau de cinste, de om) = promisiune sau asigurare care angajează cinstea cuiva. A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva. (A crede) pe cuvânt = (a crede) fără a mai controla exactitatea spuselor. A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt = a-și îndeplini o promisiune făcută. 6. Părere, opinie exprimată: punct de vedere. ♦ Libertate, drept de a revendica ceva. 7. (Mai ales la plural) Discuție, ceartă, ciorovăială. ♢ Expresie Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă, sfadă. (Regional) Nu-i cuvânt = e indiscutabil. 8. Motiv, rațiune, cauză. ♢ Expresie Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, la drept vorbind. 9. (Înv.) Știre, veste, informație: zvon. 10. (Înv.) Înțelegere, pact, acord, convenție. 11. (Rar) Facultatea de a vorbi; voce, grai. 12. (În sintagmele) Cuvânt-cheie = a) termen folosit pentru a marca o diviziune într-un catalog (de bibliotecă); b) termen al unei unități frazeologice pe care cade accentul semantic. Cuvânt-vedetă = termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicații, care foloseste la orânduirea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii. 13. (Inform.) Format standard în care se înscriu datele și instrucțiunile la (mini)calculatoare. – Limba Latina conventus „adunare, întrunire”, conventum „înțelegere”.

2 * Cuvantul cu diacritice: cuvânt
Cuvantul fara diacritice: cuvant

Definitie: CUVÂNT substantiv verifica cuvantul: acord, aranjament, cauză, combinație, considerent, contract, convenție, informație, înțelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, motiv, pact, pricină, prilej, rațiune, știre, temei, tranzacție, veste, vorbă, zvon.

3 * Cuvantul cu diacritice: cuvânt
Cuvantul fara diacritice: cuvant

Definitie: CUVÂNT substantiv 1. termen, vorbă, (livresc) verb, vocabulă, (popular) zicere, (regional) boace, (învechit) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă. (Un - nou intrat în limbă.) 2. cuvânt imitativ verifica cuvantul: onomatopee. 3. (la plural) verifica cuvantul: text. 4. verifica cuvantul: conferință. 5. verifica cuvantul: discurs. 6. verifica cuvantul: cazanie. 7. verifica cuvantul: intervenție. 8. cuvânt introductiv verifica cuvantul: introducere; cuvânt înainte verifica cuvantul: prefață. 9. verifica cuvantul: afirmație. 10. verifica cuvantul: angajament. 11. verifica cuvantul: glas. 12. verifica cuvantul: pretext.

4 * Cuvantul cu diacritice: cuvânt
Cuvantul fara diacritice: cuvant

Definitie: cuvânt substantiv neutru, plural cuvinte

5 * Cuvantul cu diacritice: cuvânt -ínte
Cuvantul fara diacritice: cuvant

Definitie: CUVÂNT -inte n. 1) Unitate de bază a vocabularului constând dintr-un sunet sau un complex de sunete cărora le corespund unul sau mai multe sensuri. ♢ Într-un - în rezumat; pe scurt. Cu alte -inte a) altfel spus; b) în concluzie. Joc de -inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate după formă, dar diferite din punct de vedere al conținutului. 2) Gânduri, idei exprimate prin vorbe; spusă. ♢ A pune un - bun a faceo intervenție pentru cineva. - introductiv text plasat la începutul unei cărți, în care se fac anumite comentarii la carte; prefață; cuvânt înainte. A lua -ântul a vorbi în fața unui public. 3) Angajament pe care și-l ia cineva; făgăduială; promisiune. ♢ A-și ține -ântul (sau a se ține de -) a îndeplini o promisiune făcută. Om de - om ce nu face promisiuni deșarte. 4) Punct de vedere particular; judecată; poziție; considerent; opinie; părere. A-și spune -ântul. 5) Temei al unei acțiuni. ♢ Sub - că... pentru motivul că... Cu drept - pe bună dreptate. limba latina conventus