Cârâi
Definitie, sens si explicatie
1Cârâi, cấrai, verb Iv.
1. Intranzitiv (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplacute, scurte si guturale.
2. Intranzitiv Figurativ (Peior.) A vorbi cu un ton ascutit si strident, care tradeaza ostilitate.
3. Tranzitiv Figurativ (Familiar) A cicali, a bate la cap pe cineva. ♦ Reflexiv recipr.
A se certa.
Toata ziua se caraie. – Car + sufix -ii.
1. Intranzitiv (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplacute, scurte si guturale.
2. Intranzitiv Figurativ (Peior.) A vorbi cu un ton ascutit si strident, care tradeaza ostilitate.
3. Tranzitiv Figurativ (Familiar) A cicali, a bate la cap pe cineva. ♦ Reflexiv recipr.
A se certa.
Toata ziua se caraie. – Car + sufix -ii.
2Cârâi verb verifica cuvantul: bodogani, cicali, ciondani, ciorovai, dascali, plictisi, sacai.
3Carai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural caraie, imperfect 3 singular caraia
4A Cârâi carai
1. intranzitiv 1) (mai ales despre gaini) A scoate sunete scurte, guturale si repetate caracteristice speciei; a face „car-car”; a chirai. 2) fig. depr. (despre oameni) A vorbi pe un ton strident.
2. tranzitiv figurativ (persoane) A deranja reprosand si creand diferite lucruri; a cicali; a morocani. /car + sufix -ai
1. intranzitiv 1) (mai ales despre gaini) A scoate sunete scurte, guturale si repetate caracteristice speciei; a face „car-car”; a chirai. 2) fig. depr. (despre oameni) A vorbi pe un ton strident.
2. tranzitiv figurativ (persoane) A deranja reprosand si creand diferite lucruri; a cicali; a morocani. /car + sufix -ai