Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cît -tă;

1 * Cuvantul cu diacritice: cît -tă;
Cuvantul fara diacritice: cit

Definitie: cît (-tă; plural cîți -te), adjectiv – 1. În ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp (adj. și adverb inter.) – Cît se poate. – Nu știu cît, cine știe cît. – Pe cît. – 2. Ca, precum (servește drept corelație în comparațiile de egalitate în care se ia în considerație aspectul cantitativ): mămîncă cît șapte și bea cît opt (Alecsandri). – Cît negru sub unghie. – Cîtă frunză și iarbă. – Cît colo. – Cît colea. – Cît de colo. – Cît pe ce. – Nici cît. – 3. În compararea retorică a doi termeni identici, indică ideea de „o vreme, un răstimp”: s-au luptat cît s-au luptat (I. Teodoreanu). – 4. În comparațiile al căror prim termen lipsește, îndică ideea de „cît mai mult posibil”: merinde cît a putut duce calul (Ispirescu); pîinea cît de proaspătă, vinul cît de vechi și nevasta cît de tînără (Alecsandri). – 5. În timpul în care, atîta timp, pînă cînd (indică limita duratei verb care urmează): cît n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o să pățim (Alecsandri). – 6. Oricît de: marea cîtu-i de lată (Dosoftei). – 7. Enorm: cîtă căciula (Creangă), (rar cu această folosire, se preferă der. cîtămai). – 8. În corelație cu atît, indică o echivalență sau egalitate de cantități: cîți frăgari pe la Arad, atîtea gănduri mă bat (Popular, Trans.). – Cu cît ... cu atît. – Cît ... cît. – Cît de cît. – Numai cît. – Cît pentru, cît despre. – 9. Astfel încît: mulți au căzut, cît abia au scăpat (Ludescu). – 10. De cînd: cît ieșea omul din straja Bucureștilor (Ghica). – Cît ce. – 11. (Refl.) În ce număr? În ce cantitate? cu cîți te-ai sărutat? (Popular Trans.). – Cîte toate. – Cîte și mai cîte. – 12. Cu forma art. al cîtelea (f. a cîta), introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un numeral ordinal. – 13. (Substantiv neutru:) Numărul rezultat dintr-o împărțire. Mr. cît, megl. cǫt, istr. căt. Limba Latina quantus, contaminat cu limba latina quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; conform Pușcariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); conform limba italiana, port. quanto, prov., verifica cuvantul: franceza quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui quantus ar fi cînt; însă numai Procopovici s-a gîndit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot. DAR explică forma art. cîtelea prin quotus-libet, care nu este posibilă fonetic. Derivat cîtime, cîtățime, substantiv feminin (cantitate). Comp. cîtămai (var. cîtamai), adverb (enorm, foarte mare); cîtuși, adverb (învechit, nu contează cît, păstrat în expresia cîtuși de puțin); cîtva, adjectiv (la sing., cu funcție adverb , un timp, o vreme; la plural, cu funcție adjectiv , unii, cîțiva); decît, conjunctie: (corelație a comparațiilor de inegalitate; mai mult ca; numai că, dar); încît, conjunctie: (atît de mult că); întrucît, conjunctie: (deoarece, avînd în vedere că); oarecît (var. oarecîtva), adv . (într-un fel); oricît (var. vericît), adjectiv (în orice cantitate).