Definitie Cît -tă; - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cit (-ta; plural Citi -te), adjectiv –
1. În ce masura, in ce grad, in ce durata de timp (adj. si adverb inter.) – Cit se poate. – Nu stiu cit, cine stie cit. – Pe cit. –
2. Ca, precum (serveste drept corelatie in comparatiile de egalitate in care se ia in consideratie aspectul cantitativ): maminca cit sapte si bea cit opt (Alecsandri). – Cit negru sub unghie. – Cita frunza si iarba. – Cit colo. – Cit colea. – Cit de colo. – Cit pe ce. – Nici cit. –
3. În compararea retorica a doi termeni identici, indica ideea de „o vreme, un rastimp”: s-au luptat cit s-au luptat (I. Teodoreanu). –
4. În comparatiile al caror prim termen lipseste, indica ideea de „cit mai mult posibil”: merinde cit a putut duce calul (Ispirescu); piinea cit de proaspata, vinul cit de vechi si nevasta cit de tinara (Alecsandri). –
5. În timpul in care, atita timp, pina cind (indica limita duratei verb care urmeaza): cit n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o sa patim (Alecsandri). –
6. Oricit de: marea citu-i de lata (Dosoftei). –
7. Enorm: cita caciula (Creanga), (rar cu aceasta folosire, se prefera der. citamai). –
8. În corelatie cu atit, indica o echivalenta sau egalitate de cantitati: citi fragari pe la Arad, atitea ganduri ma bat (Popular, Trans.). – Cu cit ... cu atit. – Cit ... cit. – Cit de cit. – Numai cit. – Cit pentru, cit despre. –
9. Astfel incit: multi au cazut, cit abia au scapat (Ludescu). –
10. De cind: cit iesea omul din straja Bucurestilor (Ghica). – Cit ce. –
11. (Refl.) În ce numar? În ce cantitate? cu citi te-ai sarutat? (Popular Trans.). – Cite toate. – Cite si mai cite. –
12. Cu forma art. al citelea (f. a cita), introduce intrebarile la care se asteapta ca raspuns un numeral ordinal. –
13. (Substantiv neutru:) Numarul rezultat dintr-o impartire.
Mr. cit, megl. cǫt, istr. cat.
Limba Latina quantus, contaminat cu limba latina quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; conform Puscariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); conform limba italiana, port. quanto, prov., verifica cuvantul: franceza quant, sp. quant.
Rezultatul normal al lui quantus ar fi *cint; insa numai Procopovici s-a gindit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot.
DAR explica forma art. citelea prin quotus-libet, care nu este posibila fonetic.
Derivat citime, citatime, substantiv feminin (cantitate).
Comp. citamai (var. citamai), adverb (enorm, foarte mare); citusi, adverb (invechit, nu conteaza cit, pastrat in expresia citusi de putin); citva, adjectiv (la sing., cu functie adverb , un timp, o vreme; la plural, cu functie adjectiv , unii, citiva); decit, conjunctie: (corelatie a comparatiilor de inegalitate; mai mult ca; numai ca, dar); incit, conjunctie: (atit de mult ca); intrucit, conjunctie: (deoarece, avind in vedere ca); oarecit (var. oarecitva), adv . (intr-un fel); oricit (var. vericit), adjectiv (in orice cantitate).