Căcior căcioară
Definitie, sens si explicatie
1Cacior (cacioara), adjectiv –
1. (Oaie) cu pete albe in jurul ochilor. –
2. Patat, stropit. – Absurd, extravagant.
Origine necunoscuta.
Este foarte probabil legat direct de caciula, ceea ce se explica prin ideea de cap acoperit, care sugereaza amplasarea petelor albe.
Sensul 3 se datoreaza particularitatilor animalelor de acest fel, conform breaz.
Dupa Cihac, Ii , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnaleaza o asemanare, pur intamplatoare, cu rut. kačur „rata”. – Derivat caciorie, substantiv feminin (extravaganta, unicitate); caciori, verb (a pata; a umple de noroi).
1. (Oaie) cu pete albe in jurul ochilor. –
2. Patat, stropit. – Absurd, extravagant.
Origine necunoscuta.
Este foarte probabil legat direct de caciula, ceea ce se explica prin ideea de cap acoperit, care sugereaza amplasarea petelor albe.
Sensul 3 se datoreaza particularitatilor animalelor de acest fel, conform breaz.
Dupa Cihac, Ii , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnaleaza o asemanare, pur intamplatoare, cu rut. kačur „rata”. – Derivat caciorie, substantiv feminin (extravaganta, unicitate); caciori, verb (a pata; a umple de noroi).
2Cacior (-oara), adjectiv –
1. (Oaie) cu pete albe in jurul ochilor. –
2. Patat, stropit. – Absurd, extravagant.
Origine necunoscuta.
Este foarte probabil legat direct de caciula, ceea ce se explica prin ideea de cap acoperit, care sugereaza amplasarea petelor albe.
Sensul 3 se datoreaza particularitatilor animalelor de acest fel, conform breaz.
Dupa Cihac, Ii , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnaleaza o asemanare, pur intamplatoare, cu rut. kačur „rata”. – Derivat caciorie, substantiv feminin (extravaganta, unicitate); caciori, verb (a pata; a umple de noroi).
1. (Oaie) cu pete albe in jurul ochilor. –
2. Patat, stropit. – Absurd, extravagant.
Origine necunoscuta.
Este foarte probabil legat direct de caciula, ceea ce se explica prin ideea de cap acoperit, care sugereaza amplasarea petelor albe.
Sensul 3 se datoreaza particularitatilor animalelor de acest fel, conform breaz.
Dupa Cihac, Ii , 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnaleaza o asemanare, pur intamplatoare, cu rut. kačur „rata”. – Derivat caciorie, substantiv feminin (extravaganta, unicitate); caciori, verb (a pata; a umple de noroi).