Definitie Călare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂlare adverb (Adesea adjectival) incalecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ Expresie De(-a) calare = A) calarind, incalecat; din fuga calului, de pe cal; B) figurat fara odihna.
Nici calare, nici pe jos = nici asa, nici asa.
A fi calare pe situatie = a domina o situatie, a se simti tare, sigur intr-o anumita imprejurare (grea). [Forma gramaticala; plural (adjectival) calắri] – Limba Latina Caballaris, -em.

Varianta definitie 2: CĂlare substantiv verifica cuvantul: cavalerist, calaret.

Varianta definitie 3: CĂlare adverb , adjectiv
1. adverb incalecat, (Mold., Transilvania si Banat) calareste. (Sta -.)
2. adjectiv incalecat. (Om -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: ecvestru.

Varianta definitie 4: Calare adverb , adjectiv m. si feminin:; plural m. si feminin: calari

Varianta definitie 5: CĂlare adv.
Încalecat pe cal, pe alt animal sau pe un obiect. A merge -. /<lat. caballaris

Varianta definitie 6: Calare adjectiv –
1. Încalecat pe cal, pe un alt animal, pe un obiect etcetera –
2. Dominind o situatie. –
3. Cu piciorul in sa, neobosit, fara a avea stabilitate. –
4. (S.m.) Soldat de cavalerie. – Mr. (n)calar, megl. (an)calar, istr. calǫr.
Limba Latina caballaris (DAR) sau callabarius (Puscariu 153; Candrea-Dens., 210; REW 1440), cu schimbare de declinare; conform limba albaneza kaljuar, limba italiana cavagliere, prov. cavalier, franceza chevalier, sp. caballero, port. cavalleiro.
Schimbarea de declinare pare mai putin probabila decit der. directa de la caballaris; forma cuvant invechit calariu, citata de DAR, este destul de indoielnica, deoarece toate ex. aduse sunt la plural calari, forma de asemenea normala plecindu-se de la calare.
Conform: cal, incaleca.
Derivat calaras, substantiv masculin (calaret, persoana care calareste; sol, mesager); calarasie, substantiv feminin (indeletnicirea de calaret); calarasime, substantiv feminin (cavalerie); calaresc, adjectiv (propriu unui calaret); calareste, adverb (calare); calaret, adjectiv (calare), pe care Candrea-Dens., 212 si DAR incearca sa-l explice printr-un limba latina *caballericius; calaret, substantiv masculin (persoana care calareste); calari, verb (a merge calare); calarie, substantiv feminin (actiunea de a calari); calarime, substantiv feminin (cavalerie); calarit, adjectiv (pe care se calareste; dominat, influentat); calarit, substantiv neutru (calarie); incalara, verb reflexiv (a incaleca). – Din rom. provine limba turca: kalaras „mesager”.