Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Călare

1 * Cuvantul cu diacritice: căláre
Cuvantul fara diacritice: calare

Definitie: CĂLARE adverb (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ Expresie De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) figurat fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; plural (adjectival) călari] – Limba Latina caballaris, -em.

2 * Cuvantul cu diacritice: căláre
Cuvantul fara diacritice: calare

Definitie: CĂLARE substantiv verifica cuvantul: cavalerist, călăreț.

3 * Cuvantul cu diacritice: căláre
Cuvantul fara diacritice: calare

Definitie: CĂLARE adverb , adjectiv 1. adverb încălecat, (Mold., Transilvania și Banat) călărește. (Stă -.) 2. adjectiv încălecat. (Om -.) 3. adjectiv verifica cuvantul: ecvestru.

4 * Cuvantul cu diacritice: căláre
Cuvantul fara diacritice: calare

Definitie: călare adverb , adjectiv m. și feminin:; plural m. și feminin: călări

5 * Cuvantul cu diacritice: căláre
Cuvantul fara diacritice: calare

Definitie: CĂLARE adv. Încălecat pe cal, pe alt animal sau pe un obiect. A merge -. lat. caballaris

6 * Cuvantul cu diacritice: căláre
Cuvantul fara diacritice: calare

Definitie: călare adjectiv – 1. Încălecat pe cal, pe un alt animal, pe un obiect etcetera – 2. Dominînd o situație. – 3. Cu piciorul în șa, neobosit, fără a avea stabilitate. – 4. (S.m.) Soldat de cavalerie. – Mr. (n)călar, megl. (an)călar, istr. călǫr. Limba Latina caballaris (DAR) sau callabarius (Pușcariu 153; Candrea-Dens., 210; REW 1440), cu schimbare de declinare; conform limba albaneza kaljuar, limba italiana cavagliere, prov. cavalier, franceza chevalier, sp. caballero, port. cavalleiro. Schimbarea de declinare pare mai puțin probabilă decît der. directă de la caballaris; forma cuvant invechit călariu, citată de DAR, este destul de îndoielnică, deoarece toate ex. aduse sunt la plural călări, formă de asemenea normală plecîndu-se de la călare. Conform: cal, încăleca. Derivat călăraș, substantiv masculin (călăreț, persoană care călărește; sol, mesager); călărășie, substantiv feminin (îndeletnicirea de călăreț); călărășime, substantiv feminin (cavalerie); călăresc, adjectiv (propriu unui călăreț); călărește, adverb (călare); călăreț, adjectiv (călare), pe care Candrea-Dens., 212 și DAR încearcă să-l explice printr-un limba latina caballericius; călăreț, substantiv masculin (persoană care călărește); călări, verb (a merge călare); călărie, substantiv feminin (acțiunea de a călări); călărime, substantiv feminin (cavalerie); călărit, adjectiv (pe care se călărește; dominat, influențat); călărit, substantiv neutru (călărie); încălăra, verb reflexiv (a încăleca). – Din rom. provine limba turca: kalaraș „mesager”.