Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Călca

1 * Cuvantul cu diacritice: călcá
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: CĂLCA, calc, verb I. I. 1. Intranzitiv A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păși. ♢ Expresie A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva. A călca strâmb (sau alături cu drumul) = a fi necinstit, incorect, a se abate de la normele de conduită stabilite. A călca cu stângul = a porni prost la o acțiune; a nu izbuti. A călca cu dreptul = a începe ceva cu bine; a izbuti. ♦ A trece pășind peste ceva. 2. Tranzitiv (Pop.; despre bărbătușul păsărilor) A fecunda. 3. Intranzitiv A intra, a veni undeva, a se abate. 4. Tranzitiv A cutreiera, a străbate un drum, o regiune etcetera 5. Tranzitiv Figurativ A încălca pustiind și prădând. ♦ (Familiar) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. Tranzitiv 1. A strivi, a zdrobi, a nimici cu picioarele. ♦ A bătători pământul, iarba, semănăturile printr-o călcare repetată cu picioarele. ♦ A tescui strugurii cu picioarele. ♢ Expresie A călca apa = a se menține la suprafața apei înotând în poziție verticală. ♦ Intranzitiv A înfrânge o pornire sau un sentiment. ♢ Expresie A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe. 2. A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligație etcetera III. Tranzitiv A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de călcat. – Limba Latina calcare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a călca
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: A călca antonim: a șifona, a respecta

3 * Cuvantul cu diacritice: călcá
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: CĂLCA verb verifica cuvantul: asupri, colinda, cotropi, cutreiera, exploata, invada, împila, împovăra, încălca, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, parcurge, persecuta, prigoni, străbate, strivi, tiraniza, urgisi, vântura, zdrobi.

4 * Cuvantul cu diacritice: călcá
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: CĂLCA verb 1. verifica cuvantul: păși. 2. a fecunda. (Cocoșul - găina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scăci, (Transilvania și Maram.) a teglăzi, a teglăzui. (- rufele.) 4. verifica cuvantul: contraveni.

5 * Cuvantul cu diacritice: călcá
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: călca verb, indicativ prezent 1 singular calc, 3 singular și plural calcă, 1 plural călcăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural calce

6 * Cuvantul cu diacritice: a călcá calc
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: A CĂLCA calc 1. intranzitiv 1) A pune piciorul pe ceva sau undeva. ♢ - (sau a păși) cu stângul a) începe rău ceva; b) a fi prost dispus. - (sau a păși) cu dreptul a începe cu succes ceva. 2) A parcurge o distanță; a păși. ♢ - în străchini a) a fi stângaci; b) a face gafe. - (sau a păși) în vârful degetelor a merge atent, fără zgomote. - strâmb (sau alăturea cu drumul) a urma o cale greșită. - pe urmele cuiva a avea comportarea cuiva, reluându-i apucăturile. 2. tranz. 1) A trece cu pasul; a păși. - o groapă. ♢ A nu-i (mai) călca pragul cuiva a nu (mai) veni pe la cineva. 2) pop. (despre persoane) A veni pentru o vizită scurtă. 3) A strivi, apăsând cu picioarele. ♢ - (pe cineva sau ceva) în picioare a) a distruge, călcând cu picioarele; b) a desconsidera. - (pe cineva) pe coadă a provoca supărarea cuiva. 4) (pământ, terenuri, iarbă etcetera) A bătători cu picioarele. 5) popular (despre bărbătușii păsărilor) A face să procreeze; a fecunda. 6) rar (țări, regiuni, drumuri etcetera) A parcurge de la un capăt la altul; a străbate; a traversa. 7) (teritorii) A încălca, prădând și pustiind. 8) figurativ (dispoziții legale) A neglija, comițând o abatere; a nu respecta; a încălca. 9) (obiecte de îmbrăcăminte, albituri etcetera) A netezi cu fierul de călcat. lat. calcare

7 * Cuvantul cu diacritice: călcá cálc călcát
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: călca (calc, călcat), verb – 1. A pune piciorul pe jos, a păși. – 2. A zdrobi, a strivi cu picioarele. – 3. A nu respecta, a nesocoti. – 4. A ataca, a viola domiciliul. – 5. A vizita pe neașteptate, a lua prin surprindere. – 6. A netezi rufăria, îmbrăcămintea etcetera cu fierul de călcat. – 7. La păsări, a fecunda bărbătușul femela. – 8. La animale de tracțiune, a-și lovi picioarele, a și le răni, datorită faptului că au fost legate prea strîns. – 9. A rostui, a abate dinții de ferăstrău. – 10. A supune un bolnav unui anume masaj propriu medicinei populare, făcîndu-l să fie călcat de un urs domesticit. – Mr., megl. calcu. Limba Latina calcāre (Pușcariu 254; REW 1491; Candrea-Dens., 217; DAR; Iordan, BF, VI, 150); conform limba italiana calcare, prov., sp., port. calcar, verifica cuvantul: franceza chaucier, franceza cocher „a călca (păsările)”. Sensurile sînt în general cele din sp. pisar; în plus, sensul 2 coincide perfect cu cel al verb rom. a pisa. Pentru 7, conform franceza cocher, sp. pisar. Cihac, I, 35, afirma că a călca și a încurca „a încîlci” sînt în mod fundamental identice, pornind pentru aceasta de la o interpretare destul de forțată a etimonului care le presupune, limba latina inculcare. Derivat călcat, substantiv neutru (călcătură, urmă); călcător, substantiv neutru (presă, teasc; pedală, de ex. cea a mesei dulgherului sau a războiului de țesut; pilă pentru a rostui dinții ferăstrăului); călcătoreasă, substantiv feminin (femeie care are meseria de a călca rufe); călcătorie, substantiv feminin (atelier de călcat rufele); călcătură, substantiv feminin (pas, mers; urmă; nesocotire, violare, nerespectare; incursiune, invazie), care poate fi un der. intern (conform căzătură, scurtătură, strîmbătură etcetera); Pușcariu 255 și Candrea-Dens., 220 propun totuși, o der. de la limba latina calcatura, care este de asemenea posibilă; încălca, verb (a viola, a nu respecta); încălcător, adjectiv (infractor; invadator).

8 * Cuvantul cu diacritice: călca
Cuvantul fara diacritice: calca

Definitie: călca, calc verifica cuvantul:t. 1. a vizita pe cineva fără a-l înștiința în prealabil. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 3. (întl.) a da o spargere. 4. (intl. – d. polițiști) a face o razie / o descindere etcetera inopinată. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)