Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Căluș

1 * Cuvantul cu diacritice: călúș
Cuvantul fara diacritice: calus

Definitie: CĂLUȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. ♢ Expresie A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească. 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn. 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar (1), călușel (4). – Cal + sufix -uș.

2 * Cuvantul cu diacritice: călúș
Cuvantul fara diacritice: calus

Definitie: CĂLUȘ substantiv verifica cuvantul: călușar.

3 * Cuvantul cu diacritice: călúș
Cuvantul fara diacritice: calus

Definitie: CĂLUȘ substantiv 1. (regional) proțap. (- pentru gura calului.) 2. (învechit și reg.) scăluș, (învechit) proțap. (- de pus în gura cuiva, ca să nu strige.) 3. (MUZICA) scaun, scăunaș, scăunel. (- la un instrument cu coarde.) 4. verifica cuvantul: șevalet. 5. (TEHN.) scripete. (- la ițele războiului de țesut.) 6. (regional) smâc. (Jucăria numită -) 7. (COR.; art.) călușarii (plural art.). (-ul se joacă de către flăcăi.)

4 * Cuvantul cu diacritice: călúș
Cuvantul fara diacritice: calus

Definitie: căluș substantiv neutru, plural călușuri

5 * Cuvantul cu diacritice: călúș -uri
Cuvantul fara diacritice: calus

Definitie: CĂLUȘ -uri n. 1) Bucată de lemn care se pune între dinții unui animal pentru a-l forța să țină gura deschisă. 2) Bucată de cârpă făcută boț, care se introduce în gura unei persoane ca să nu strige. ♢ A pune (cuiva) - în gură a împiedica pe cineva să vorbească. 3) Plăcuță de lemn care servește ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuș; scaun. 4) Suport de lemn pe care pictorul fixează pânza când pictează; șevalet. 5) v. CĂLUȘAR. /cal + sufix -uș