Cămară
Definitie, sens si explicatie
1Cămară, camari, substantiv feminin
1. Încapere mica in care se pastreaza alimente.
2. (Înv.) Camera, odaie. ♢ Camara domneasca = (În evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova): A) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vami, ocne si impozite indirecte, deosebite de veniturile vistieriei; B) (rar) monetarie. – Probabil limba latina *camara in loc de Cam(m)ara „camera” (< limba greaca (veche)).
1. Încapere mica in care se pastreaza alimente.
2. (Înv.) Camera, odaie. ♢ Camara domneasca = (În evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova): A) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vami, ocne si impozite indirecte, deosebite de veniturile vistieriei; B) (rar) monetarie. – Probabil limba latina *camara in loc de Cam(m)ara „camera” (< limba greaca (veche)).
2Cămară substantiv verifica cuvantul: camera, cuhnie, incapere, odaie.
3Cămară substantiv (regional) chelar, (Ban. si Transilvania) spais. (- de alimente.)
4Camara substantiv feminin, g.-d. art. camarii; plural camari
5Cămară -ari f.
Încapere mica (racoroasa) unde se pastreaza alimente. /<ngr. kamara
Încapere mica (racoroasa) unde se pastreaza alimente. /<ngr. kamara
6Camara (camắri), substantiv feminin –
1. Camera, odaie. –
2. Încapere mica in care se pastreaza alimentele. –
3. Înv., bogatie personala a domnitorului, avere. –
4. Trasura in forma de lada, special constituita pentru a transporta valori. – Mr., megl. camara.
Ngr. ϰάμαρα „bolta”, ϰαμάρα „camera” (Cihac, Ii, 487; Meyer 169; Densusianu, Rom., Xxxiii, 276), care provine din limba latina camara.
Derivat directa din limba latina nu este posibila.
Conform:, din limba greaca (veche), limba turca: kemer, limba albaneza kamëre, limba slava (veche) kamarĭ, bulgara kamara.
Derivat camaruta, substantiv feminin (dim. al lui camera; nisa); camaras, substantiv masculin (slujbas care avea in grija odaile domnului, la ordinele unui mare camaras, administrator al palatului si boier al rangului doi.
Marele camaras administra cheltuielile palatului, avea monopolul cumparaturilor, ii supraveghea pe negustorii raia si activitatile breslelor.
Pazea modelul greutatilor si masurilor, din care transmitea copii legalizate cu sigiliul domnitorului, in schimbul impozitului numit cotarit.
Nu avea loc in sfat; primea ce raminea din banii de cheltuieli pentru palat, daruri in fiecare an de la camarasi, si jumatate din cota numita rasura de la bresle si manastiri; al doilea camaras se ingrijea in mod special de imbracamintea domnitorului; camaras de izvoade, secretar personal, se ingrijea de corespondenta si de actele domnitorului; camaras al ocnelor, administrator al minelor de sare; camarasel, substantiv masculin (camaras; locuitor care era scutit de dari, in schimbul obligatiei de a servi cu propriile arme, in caz de razboi; se numea asa, deoarece comandantul lui era marele camaras); camarasie, substantiv feminin (functia de camaras; biroul acestuia); camarasita, substantiv feminin (nevasta de camaras; chelarita).
1. Camera, odaie. –
2. Încapere mica in care se pastreaza alimentele. –
3. Înv., bogatie personala a domnitorului, avere. –
4. Trasura in forma de lada, special constituita pentru a transporta valori. – Mr., megl. camara.
Ngr. ϰάμαρα „bolta”, ϰαμάρα „camera” (Cihac, Ii, 487; Meyer 169; Densusianu, Rom., Xxxiii, 276), care provine din limba latina camara.
Derivat directa din limba latina nu este posibila.
Conform:, din limba greaca (veche), limba turca: kemer, limba albaneza kamëre, limba slava (veche) kamarĭ, bulgara kamara.
Derivat camaruta, substantiv feminin (dim. al lui camera; nisa); camaras, substantiv masculin (slujbas care avea in grija odaile domnului, la ordinele unui mare camaras, administrator al palatului si boier al rangului doi.
Marele camaras administra cheltuielile palatului, avea monopolul cumparaturilor, ii supraveghea pe negustorii raia si activitatile breslelor.
Pazea modelul greutatilor si masurilor, din care transmitea copii legalizate cu sigiliul domnitorului, in schimbul impozitului numit cotarit.
Nu avea loc in sfat; primea ce raminea din banii de cheltuieli pentru palat, daruri in fiecare an de la camarasi, si jumatate din cota numita rasura de la bresle si manastiri; al doilea camaras se ingrijea in mod special de imbracamintea domnitorului; camaras de izvoade, secretar personal, se ingrijea de corespondenta si de actele domnitorului; camaras al ocnelor, administrator al minelor de sare; camarasel, substantiv masculin (camaras; locuitor care era scutit de dari, in schimbul obligatiei de a servi cu propriile arme, in caz de razboi; se numea asa, deoarece comandantul lui era marele camaras); camarasie, substantiv feminin (functia de camaras; biroul acestuia); camarasita, substantiv feminin (nevasta de camaras; chelarita).