Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cămară

1 * Cuvantul cu diacritice: cămáră
Cuvantul fara diacritice: camara

Definitie: CĂMARĂ, cămări, substantiv feminin 1. Încăpere mică în care se păstrează alimente. 2. (Înv.) Cameră, odaie. ♢ Cămară domnească = (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova): a) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vămi, ocne și impozite indirecte, deosebite de veniturile vistieriei; b) (rar) monetărie. – Probabil limba latina camara în loc de cam(m)ara „cameră” (< limba greaca (veche)).

2 * Cuvantul cu diacritice: cămáră
Cuvantul fara diacritice: camara

Definitie: CĂMARĂ substantiv verifica cuvantul: cameră, cuhnie, încăpere, odaie.

3 * Cuvantul cu diacritice: cămáră
Cuvantul fara diacritice: camara

Definitie: CĂMARĂ substantiv (regional) chelar, (Ban. și Transilvania) șpais. (- de alimente.)

4 * Cuvantul cu diacritice: cămáră
Cuvantul fara diacritice: camara

Definitie: cămară substantiv feminin, g.-d. art. cămării; plural cămări

5 * Cuvantul cu diacritice: cămáră -ări
Cuvantul fara diacritice: camara

Definitie: CĂMARĂ -ări f. Încăpere mică (răcoroasă) unde se păstrează alimente. limba neogreaca: kamara

6 * Cuvantul cu diacritice: cămáră cămắri
Cuvantul fara diacritice: camara

Definitie: cămară (cămari), substantiv feminin – 1. Cameră, odaie. – 2. Încăpere mică în care se păstrează alimentele. – 3. Înv., bogăție personală a domnitorului, avere. – 4. Trăsură în formă de ladă, special constituită pentru a transporta valori. – Mr., megl. cămară. Ngr. ϰάμαρα „boltă”, ϰαμάρα „cameră” (Cihac, II, 487; Meyer 169; Densusianu, Rom., XXXIII, 276), care provine din limba latina camara. Derivat directă din limba latina nu este posibilă. Conform:, din limba greaca (veche), limba turca: kemer, limba albaneza kamëre, limba slava (veche) kamarĭ, bulgara kamara. Derivat cămăruță, substantiv feminin (dim. al lui cameră; nișă); cămăraș, substantiv masculin (slujbaș care avea în grijă odăile domnului, la ordinele unui mare cămăraș, administrator al palatului și boier al rangului doi. Marele cămăraș administra cheltuielile palatului, avea monopolul cumpărăturilor, îi supraveghea pe negustorii raia și activitățile breslelor. Păzea modelul greutăților și măsurilor, din care transmitea copii legalizate cu sigiliul domnitorului, în schimbul impozitului numit cotărit. Nu avea loc în sfat; primea ce rămînea din banii de cheltuieli pentru palat, daruri în fiecare an de la cămărași, și jumătate din cota numită răsură de la bresle și mănăstiri; al doilea cămăraș se îngrijea în mod special de îmbrăcămintea domnitorului; cămăraș de izvoade, secretar personal, se îngrijea de corespondență și de actele domnitorului; cămăraș al ocnelor, administrator al minelor de sare; cămărășel, substantiv masculin (cămăraș; locuitor care era scutit de dări, în schimbul obligației de a servi cu propriile arme, în caz de război; se numea așa, deoarece comandantul lui era marele cămăraș); cămărășie, substantiv feminin (funcția de cămăraș; biroul acestuia); cămărășiță, substantiv feminin (nevastă de cămăraș; chelăriță).