Definitie Cărare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂrare, carari, substantiv feminin
1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ♢ Locutiune adverb Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ♢ Expresie A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat.
A-i taia (sau a-i inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum.
A-si indrepta cararile = a apuca intr-o directie.
A-i scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva)
2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap.
Limba Latina Carraria.

Varianta definitie 2: CĂrare substantiv verifica cuvantul: latunoaie, raritura.

Varianta definitie 3: CĂrare substantiv
1. verifica cuvantul: carat.
2. verifica cuvantul: poteca.

Varianta definitie 4: Carare substantiv feminin, g.-d. art. cararii; plural carari

Varianta definitie 5: CĂrare -ari f.
Drum ingust pe care se merge pe jos; poteca. ♢ A-i taia (sau a-i inchide) cuiva -arile a-i inchide cuiva calea. A-i scurta cuiva -arile a-l omori pe cineva. A umbla pe doua -ari a umbla clatinandu-se datorita consumului de alcool. Pe toate -arile peste tot. [G.-D. Cararii] /

Varianta definitie 6: Carare (carắri), substantiv feminin –
1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul. –
2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Mr. carare.
Limba Latina carraria (Densusianu, Hlr., 159; Puscariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); conform limba albaneza karrarë, limba italiana carraja (calabr. carrara), prov. carriera, verifica cuvantul: franceza charrière, cat., sp. carrera, port. carreira.
Semantismul prezinta o schimbare proprie limbii rom., in timp ce celelalte limbi romanice pastreaza sensul primitiv de „drum de care”.
Puscariu a incercat in mai multe rinduri (Locul limbii romine, 34; Études de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; conform Iordan, RF, VI, 150) sa explice aceasta schimbare prin conditiile tipice ale vietii primitive ale rominilor, in regiunile muntoase.
Mai probabil, limba latina carraria s-a contaminat cu scalaria (› franceza escalier), conform limba latina scala „iesire povirnita”, de unde sard. iskela „carare”, limba albaneza škalë, s.b., bulgara skala „stinca ascutita”, limba neogreaca: σϰάλα, etcetera (Wagner 110; conform REW 7637).
Derivat cararau, substantiv masculin (Bucovina, Maram., vagabond, haimana); carara, verb (a face carari; a ascuti ferastraul); cararat, adjectiv (plin de carari; striat, dungat).