Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cărare

1 * Cuvantul cu diacritice: căráre
Cuvantul fara diacritice: carare

Definitie: CĂRARE, cărări, substantiv feminin1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ♢ Locutiune adverb Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ♢ Expresie A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. Limba Latina carraria.

2 * Cuvantul cu diacritice: căráre
Cuvantul fara diacritice: carare

Definitie: CĂRARE substantiv verifica cuvantul: lătunoaie, răritură.

3 * Cuvantul cu diacritice: căráre
Cuvantul fara diacritice: carare

Definitie: CĂRARE substantiv 1. verifica cuvantul: cărat. 2. verifica cuvantul: potecă.

4 * Cuvantul cu diacritice: căráre
Cuvantul fara diacritice: carare

Definitie: cărare substantiv feminin, g.-d. art. cărării; plural cărări

5 * Cuvantul cu diacritice: căráre -ări
Cuvantul fara diacritice: carare

Definitie: CĂRARE -ări f. Drum îngust pe care se merge pe jos; potecă. ♢ A-i tăia (sau a-i închide) cuiva -ările a-i închide cuiva calea. A-i scurta cuiva -ările a-l omorî pe cineva. A umbla pe două -ări a umbla clătinându-se datorită consumului de alcool. Pe toate -ările peste tot. [G.-D. cărării] /

6 * Cuvantul cu diacritice: căráre cărắri
Cuvantul fara diacritice: carare

Definitie: cărare (cărari), substantiv feminin – 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. – 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Mr. cărare. Limba Latina carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); conform limba albaneza karrarë, limba italiana carraja (calabr. carrara), prov. carriera, verifica cuvantul: franceza charriere, cat., sp. carrera, port. carreira. Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii rom., în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de „drum de care”. Pușcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii romîne, 34; Etudes de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; conform Iordan, RF, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale romînilor, în regiunile muntoase. Mai probabil, limba latina carraria s-a contaminat cu scalaria (› franceza escalier), conform limba latina scala „ieșire povîrnită”, de unde sard. iskela „cărare”, limba albaneza škalë, s.b., bulgara skala „stîncă ascuțită”, limba neogreaca: σϰάλα, etcetera (Wagner 110; conform REW 7637). Derivat cărărău, substantiv masculin (Bucovina, Maram., vagabond, haimana); cărăra, verb (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adjectiv (plin de cărări; striat, dungat).