Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Căsca

1 * Cuvantul cu diacritice: căscá
Cuvantul fara diacritice: casca

Definitie: CĂSCA, casc, verb I. 1. Tranzitiv A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etcetera ♢ Expresie A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; prin extensiune a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; prin extensiune a băga de seamă, a fi atent. ♢ Compus; cască-gură substantiv masculin = gură-cască. 2. Intranzitiv A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. Reflexiv (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – Limba Latina cascare.

2 * Cuvantul cu diacritice: căscá
Cuvantul fara diacritice: casca

Definitie: CĂSCA verb 1. verifica cuvantul: deschide. 2. verifica cuvantul: holba. 3. verifica cuvantul: întredeschide. 4. a se adânci, a se deschide, (rar) a se scobi. (În fața noastră se - o peșteră.)

3 * Cuvantul cu diacritice: căscá
Cuvantul fara diacritice: casca

Definitie: căsca verb, indicativ prezent 1 singular casc, 2 singular caști, 3 singular și plural cască; conjunctie: prezent 3 singular și plural caște

4 * Cuvantul cu diacritice: a se căscá se cáscă
Cuvantul fara diacritice: casca

Definitie: A SE CĂSCA se cască intranzitiv (despre obiecte) A forma crăpături, lăsând să se vadă în interior. limba latina cascare

5 * Cuvantul cu diacritice: a căscá casc
Cuvantul fara diacritice: casca

Definitie: A CĂSCA casc 1. tranzitiv (gura) A desface despreunând buzele și fălcile (pentru a mânca, a vorbi etcetera); a deschide. ♢ - gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naivă la ceva sau la cineva; b) a umbla fără nici o treabă (uitându-se în toate părțile). - ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaimă etcetera); a se holba; b) a băga de seamă; a fi atent. Cască-gură (sau gură-cască) calificativ atribuit unei persoane care umblă fără nici un rost. 2. intranzitiv A deschide larg gura printr-o mișcare reflexă, inspirând adânc și expirând prelung (din cauza somnului, oboselii etcetera). limba latina cascare

6 * Cuvantul cu diacritice: căscá cásc căscát
Cuvantul fara diacritice: casca

Definitie: căsca (casc, căscat), verb – 1. A deschide gura. – 2. A deschide mult (gura, ochii etcetera). – 3. A deschide gura mare, trădînd oboseală, plictiseală, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc). Limba Latina cascare, din limba greaca (veche) χάσϰω (Candrea, Rom., XXXI, 304; Meyer, Alb. St., IV, 123; Pușcariu 306; Candrea-Dens., 282; REW 1733; DAR); conform sard. kaskare (Wagner 111), limba italiana cascaggine. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 86 și II, 23). Varianta din mr. și megl. provine direct din limba neogreaca: – Derivat căscări, verb (rar, a căsca 3); căscat, adjectiv (deschis, răscrăcănat; căscat, holbat); căscat, substantiv neutru (faptul de a căsca); căscătură, substantiv feminin (căscat); cascotă (var. cașcotă), substantiv feminin (se spune atunci cînd nu există nimic de mîncare), formație umoristică, alcătuită cu ajutorul unui sufix care pare limba neogreaca:; căscăund, adjectiv (căscat, tont), formație curioasă, fără îndoială în loc de căscăun, cu un sufix expresiv ca în bărzăun, gărgăun, și care se consideră nejustificat der. de la un limba latina cascabundus (Candrea, Rom., XXXI, 305; Tiktin; Pușcariu 307; Candrea-Dens., 283; REW 1732; Rosetti, I, 164).