Definitie Cătușă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂTÚȘĂ, catuse, substantiv feminin
1. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor.
2. Planta erbacee melifera, cu nori albastre-violacee si cu miros greu (Ballota nigra). [Plural si: catusi] – *Cata (< limba latina catta „pisica”) + sufix -usa.

Varianta definitie 2: CĂTÚȘĂ substantiv verifica cuvantul: ancora, chinga, cormana, pisica, rasturnatoare.

Varianta definitie 3: CĂTÚȘĂ substantiv
1. (la plural) fiare (plural), (popular) obezi (plural), verigi (plural), zavoare (plural), (invechit) bente (plural), piedici (plural). (Ucigas prins in -.)
2. verifica cuvantul: chinga.
3. verifica cuvantul: tanjeluta.
4. verifica cuvantul: japita.
5. (BOTANICA; Ballota nigra) (regional) cebare.

Varianta definitie 4: Catusa substantiv feminin, art. catusa, g.-d. art. catusei; plural catuse

Varianta definitie 5: CĂTÚȘĂ -e f.
Fiecare dintre cele doua inele de fier, unite intre ele cu un lant, cu ajutorul carora se imobilizeaza mainile sau picioarele celor arestati. [G.-D. Catusei] /<lat. catta

Varianta definitie 6: Catusa, catusi, substantiv feminin (reg., cuvant invechit) pisica.

Varianta definitie 7: Catusa (-se), substantiv feminin –
1. Lanturi cu care se leaga miinile si picioarele arestatilor. –
2. Ancora. –
3. Cursa, lat. –
4. Capat unde se fixeaza jugul. –
5. Traversa care leaga capriorii unui acoperis. –
6. Planta erbacee (Bellota nigra). – Mr. catuse „pisica”.
Limba Latina cattus „pisica” (Puscariu 321; Candrea-Dens., 293; DAR).
Rezultatul normal, *cat sau cata s-a pierdut, ca si der. catuse „pisica”, (cu sufix -us), mentionat intr-un glosar din secolul XVIII si in mai multe toponime (Dealul-Catusii, termen din Barbatesti, Arges; Catusa, termen din Felesti, Covurlui; Cateasca, Arges).
Derivat catusa (var. catusi, incatusa), verb (a pune in lanturi); catusar, substantiv masculin (invechit, temnicer); catusnica, substantiv feminin (planta erbacee, Nepeta cataria); descatusa, verb (a scoate catusele).
Din rom. (acceptia 1) a trecut in rut. katuša „tortura” (Miklosich, Wander., 20), pol. katusz(a) „tortura”.