Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Căuta

1 * Cuvantul cu diacritice: căutá
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: CĂUTA, caut, verb I. I. Tranzitiv 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ Expresie A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva. A căuta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a încerca să descopere (pe cineva sau ceva) într-un grup, într-o mulțime etcetera A căuta cu gândul = a se sili să-și aducă aminte. A căuta privirile cuiva = a încerca să întâlnească privirile cuiva. ♦ Intranzitiv A cerceta, a scotoci, a cotrobăi. ♦ A se deplasa undeva pentru a găsi pe cineva; a se interesa undeva de prezența cuiva. 2. A încerca să obțină ceva, a urmări ceva. ♦ Reflexiv (Despre mărfuri) A avea căutare, a se cere. II. 1. Intranzitiv A se interesa, a se ocupa de... ♢ Expresie A-și căuta de treabă (sau de treburi, de nevoi, de cale, de drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-și vedea de treabă. 2. Intranzitiv și tranz. A purta de grijă (unui bolnav), a se îngriji de... ♢ Reflexiv Se caută la doctor. ♦ A băga de seamă, a fi atent. 3. Tranzitiv A-și da silința, a se strădui să... 4. Tranzitiv impers. A trebui, a se cuveni. III. 1. Intranzitiv A se uita, a privi, a urmări cu ochii. ♢ Expresie (Familiar) A-i căuta (cuiva) în coarne = a răsfăța (pe cineva). ♦ Figurativ A fi îndreptat, orientat spre...; (despre ființe) a se îndrepta spre... 2. Tranzitiv A cerceta, a examina. 3. Intranzitiv A avea sau a da aspectul sau înfățișarea de... 4. Intranzitiv și tranz. Figurativ A lua în considerație, a se lua după... Nu căuta că-s mic. 5. Intranzitiv (În superstiții) A cerceta poziția stelelor, a bobilor etcetera pentru a prezice viitorul. [Pronuntat: -că-u-. – Varianta: (popular) căta verb I] – Limba Latina cautare.

2 * Cuvantul cu diacritice: căutá
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: CĂUTA verb verifica cuvantul: cădea, cere, cuveni, impune, privi, trebui, uita.

3 * Cuvantul cu diacritice: căutá
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: CĂUTA verb 1. (învechit) a cere. (L-a - peste tot.) 2. (învechit) a socoti. (- un om potrivit pentru ...) 3. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (popular) a scociorî, (învechit și reg.) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Moldova) a bârcâi, (Bucovina) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Banat) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. și Bucovina) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (învechit) a scorteli. (- prin sertare, prin toată casa, prin lucrurile mele.) 4. a se cere, a se vinde, (învechit) a se întreba. (O marfă care se -.) 5. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a-și vedea. (Te rog să-ți - de treaba ta) 6. a îngriji, a vedea, (învechit și reg.) a (se) griji, (Transilvania) a (se) câștiga. (- de toate ale casei.) 7. verifica cuvantul: încerca. 8. a încerca, a vedea. (- dacă nu poți să dezlegi problema.) 9. a încerca, a umbla. (- să mă înșele.) 10. a încerca, a tatona, (învechit și reg.) a probălui. (- să găsească o soluție.) 11. a cerceta, a examina, a studia, (învechit) a cerca. (Calul de dar nu se - în gură.) 12. verifica cuvantul: trata.

4 * Cuvantul cu diacritice: căutá
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: căuta verb (silabe că-u-), indicativ prezent 1 singular caut, 3 singular și plural caută; imper. 2 singular caută, neg. nu căuta

5 * Cuvantul cu diacritice: a se căutá mă cáut
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: A SE CĂUTA mă caut intranzitiv A ține la sănătatea sa. limba latina cautare

6 * Cuvantul cu diacritice: a căutá cáut
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: A CĂUTA caut 1. tranz. 1) A încerca să găsească. - o carte. - prietenul. - izvorul. ♢ - cu ochii (pe cineva sau ceva) a încerca să descopere pe cineva sau ceva (într-o mulțime). - pe dracul a) a fi imprevizibil; b) a-și provoca neplăceri. N-ai ce căuta (undeva sau la cineva) nu există motiv pentru a pleca undeva sau la cineva. 2) A încerca cu insistență să obțină. - bani. - slavă. - ajutor. ♢ - pricină a căuta motiv de ceartă. 3) (urmat, de obicei, de un verb la modul conjunctiv) A depune eforturi; a face tot posibilul. Caută să te întorci mai repede. 4) A privi cu atenție; a examina; a cerceta. 5) A avea în grijă; a îngriji. - un bolnav. 6) (mai ales în construcții negative) A lua în considerare. Nu căuta că-s tânăr. 2. instranzitiv 1) A-și îndrepta ochii (pentru a vedea); a se uita; a privi. ♢ - (cuiva) în coarne a răsfăța; a intra în voie. 2) A manifesta interes; a se interesa. - de sănătate. 3) A avea grijă; a îngriji. - de un bolnav. 4) pop. (în superstiții) A prezice viitorul (dând în cărți, în bobi etcetera); a ghici. 5) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A solicita cu insistență; a întreba. Marfa aceasta este căutată. 6) (mai ales în construcții negative) A ține cont; a avea în vedere; a se uita. limba latina cautare

7 * Cuvantul cu diacritice: căutá cáut căutát
Cuvantul fara diacritice: cauta

Definitie: căuta (caut, căutat), verb – 1. A examina, a cerceta. – 2. A scruta, a se uita fix și insistent. – 3. A părea, a avea aspect de. – 4. A fi orientat, a fi situat în fața a ceva. – 5. A se îngriji, a se ocupa de ceva, a veghea. – 6. A îngriji, a avea grijă de sănătatea cuiva. – 7. A cerceta, a verifica. – 8. A iscodi, a scormoni. – 9. A căuta, a urmări, a încerca să obțină ceva. – 10. A încerca. – 11. A se strădui, a face eforturi. – 12. A căuta cu grijă, a se îngriji exagerat de felul în care se exprimă. – 13. (Cu pronume în dat.: a-și căuta de) A-și vedea mai departe de, a încerca mai departe, a se preocupa numai de ceva, a se mărgini la. – 14. (Refl.) A avea căutare, a plăcea, a se vinde bine. – 15. A fi nevoit, a trebui, a fi obligat (mai ales în expresia ca(u)tă să) – Varianta căta. – Mr. caftu, căftare, megl. caft, caftari, istr. cǫwtu. Cuvînt greu de explicat, în care par a se fi confundat două cuvinte limba latina diferite, chiar dacă această confuzie nu este un fapt sigur. Pare evident că varianta căta reprezintă limba latina captāre (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 38; Candrea-Dens., 286; REW 1561); conform vegl. catuar „a afla”, friul., engad. cattar „a obține”, verifica cuvantul: prov. catar „a vedea”, sp., port. catar. La acest etimon, bazat pe perfecta coicidență a verifica cuvantul: port. și a verifica cuvantul: sp., Pușcariu a renunțat ulterior, iar în DAR identifică total pe a căta cu a căuta, derivîndu-l pe primul din ultimul; aceeași interpretare la Graur-Rosetti, BL, V, 220. Este sigur că ambele cuvinte se confundă astăzi în toate accepțiile lor. În privința semantismului cuvîntului rom., evoluția la „a privi” este deja lat.; conform San Isidoro de Sevilla, Etym., XII, 2, 38; cattat, id est videt; de unde rezultă și faptul că reducerea lui pt este veche. De la „a privi” s-a trecut firesc la sensul de „a căuta”, propriu și sp.: conform în graiul din Astorga, vai cata los buis, rom. cată boii (S. Alonso Garrote, El dialecto vulgar leones, Madrid 1947, p. 173). Prin urmare, etimonul captāre explică perfect fonetismul și semantismul lui a căta, formă foarte împămîntenită în graiul popular și care se menține în numeroase regiuni, în ciuda faptului că literatura preferă forma a căuta. Cu toate acestea, captāre pare insuficient pentru a explica forma a căuta. Identitatea de sens i-a determinat pe mulți autori să considere că această ultimă formă ca varianta fonetică de la captāre (Diez, Gramm., I, 32; Cipariu, Elemente, 40; Körting 904), al cărui rezultat pare destul de șocant. Din această cauză s-a încercat să se explice căuta și mai ales u acest cuvînt prin intermediul altui etimon lat., bazat pe cuvînt și pe noțiunea de cautus, ușor diferite după diverșii cercetători (de la cautus, după Verifica cuvantul: Burlă, Studii filologice, 93 și Candrea-Dens., 295; de la cautāre, după Candrea, Rom., XXXIII, 305; Meyer, Alb. St., IV, 35; Graur-Rosetti, BL, V, 220; și Pascu, I, 60; de la cavitāre, după Densusianu, Rom., XXXVIII, 676; G. Meyer, IF, VI, 118; Pușcariu, 325; DAR. Conform: observațiile împotriva etimonului cavitāre la Candrea-Dens., 295 și la Densusianu, GS, II, 18). Etimonul cavitāre „a îngriji”, de la cavitum, forma populară a lui cautum, este posibil fără a fi convingător. Rezultat său fonetic este incert (conform laudavi › lăudai; pavimentum › pămînt; civitatem › cetate; ovem › oaie; etcetera). Pe de altă parte, nici cautare nici cavitare nu ar fi de ajuns pentru a explica toate accepțiile lui căuta; astfel încît nu pare probabilă explicația pe care o propune DAR, de la căta, prin intermediul unei reduceri de la căuta. Astfel stînd lucrurile, par posibile două soluții. Dacă se admite etimonul incert cavitāre, forma dublă căta și căuta corespunde la două etimoane diferite, cu o totală confuzie ulterioară a semantismului. Dacă se face abstracție de cavitāre, cum pare de preferat, ar fi obligatoriu să explicăm ambele forme pornindu-se de la limba latina captāre. Forma vulg. cattare ar fi dat în mod normal căta, ca în prov. și sp. pe cînd de la captāre , prin intermediul unei pronunțări defectuoase cabtāre, s-ar fi ajuns la căuta, ca în cazul lui presbyter › preut. Dovadă a acestui fapt ar putea fi perfecta corespondență a rezultatelor ambelor cuvinte în dialecte: mr. caftu, preftu, istr. cǫwtu, prewt. Derivat căutătoare, substantiv feminin (Trans., oglindă); căutător, adjectiv (care caută); căutător, substantiv masculin (ghicitor, prezicător; pețitor, mijlocitor, mai ales cel care este însărcinat cu verificarea situației economice a pretendentului); căutătură, substantiv feminin (privire, uitătură); căutare, substantiv feminin (examen; cercetare; îngrijiri medicale, tratament; gardă; administrație; obiectiv, pretenție; înfățișare, aspect; succes, acceptare).