Cășuna
Definitie, sens si explicatie
1Căsuna, casunez, verb I.
1. Intranzitiv A-i veni cuiva o idee sau o pofta ciudata.
2. Intranzitiv A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o data) dragoste (exagerata) fata de cineva.
3. Intranzitiv A se napusti asupra cuiva.
4. Tranzitiv A cauza, a pricinui.
A casuna o suparare. – Limba Latina *occasionare.
1. Intranzitiv A-i veni cuiva o idee sau o pofta ciudata.
2. Intranzitiv A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o data) dragoste (exagerata) fata de cineva.
3. Intranzitiv A se napusti asupra cuiva.
4. Tranzitiv A cauza, a pricinui.
A casuna o suparare. – Limba Latina *occasionare.
2Căsuna verb verifica cuvantul: cauza, pricinui, produce, provoca.
3Căsuna verb verifica cuvantul: nazari.
4Casuna verb, indicativ prezent 1 singular casunez, 3 singular si plural casuneaza
5A Căsuna -ez
1. intranzitiv 1) A-i veni un gand neasteptat si ciudat; a se nazari. 2) A prinde necaz (pe cineva sau ceva).
2. tranzitiv A face sa se produca; a cauza; a pricinui; a provoca; a produce. - manie. /<lat. occasionare
1. intranzitiv 1) A-i veni un gand neasteptat si ciudat; a se nazari. 2) A prinde necaz (pe cineva sau ceva).
2. tranzitiv A face sa se produca; a cauza; a pricinui; a provoca; a produce. - manie. /<lat. occasionare
6Casuna (-nez, -at), verb –
1. A pricinui, a cauza. –
2. A i se nazari, a-i veni chef de ceva. –
3. A urmari, a sicii, a jigni.
Limba Latina *occasionāre (Ascoli, Arch. glott. limba italiana, Xvi, 185; Puscariu 311), transformind fara indoiala in *accasionāre, printr-o confuzie de sufix (conform Rew 6029; Dar), conform limba italiana accagionare, verifica cuvantul: franceza achoisoner „a vexa”.
Dupa Candrea-dens., 285, de la *casionare, der. de la casus. – Derivat casunatura, substantiv feminin (chef, pofta; durere brusca).
1. A pricinui, a cauza. –
2. A i se nazari, a-i veni chef de ceva. –
3. A urmari, a sicii, a jigni.
Limba Latina *occasionāre (Ascoli, Arch. glott. limba italiana, Xvi, 185; Puscariu 311), transformind fara indoiala in *accasionāre, printr-o confuzie de sufix (conform Rew 6029; Dar), conform limba italiana accagionare, verifica cuvantul: franceza achoisoner „a vexa”.
Dupa Candrea-dens., 285, de la *casionare, der. de la casus. – Derivat casunatura, substantiv feminin (chef, pofta; durere brusca).