Definitie Cățăra - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂȚĂRA, catar, verb I. Reflexiv A se sui, agatandu-se pe un loc inalt (si abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu carcei) de ramuri, de ziduri etcetera [Varianta: (regional) Acatara verb I] – Conform: a c a t a.

Varianta definitie 2: CĂȚĂRA verb a se cocota, a se ridica, a se sui, a se urca, (popular si familiar) a se zgaibara, (popular) a se aburca, a se tutuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se gaibara, a se popota, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a - in copac.)

Varianta definitie 3: Catara verb, indicativ prezent 1 singular catar, 2 singular catari, 3 singular si plural catara; conjunctie: prezent 3 singular si plural catare

Varianta definitie 4: A SE CĂȚĂRA ma catar intranzitiv 1) (despre fiinte) A se sui cu greu, prinzandu-se. 2) (despre plante) A se ridica, agatandu-se (de ziduri, de ramuri etcetera); a se urca; a se sui. /v. a se agata

Varianta definitie 5: Catara substantiv feminin (regional) veverita, catobara, cotoliga.

Varianta definitie 6: Catara substantiv feminin (regional) veverita, catobara, cotoliga.

Varianta definitie 7: Catara (catar, catarat), verb –
1. A se sui, agatindu-se, pe un loc inalt. –
2. A (se) cocota. – Varianta acatara.
Origine necunoscuta.
Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 si DAR considera contaminare a lui acata cu bulgara katerja se „a se catara”.
Capidan, Dacor., VII, 129, sugereaza limba albaneza katsaroj; conform si bulgara kacvam „a se cocota”, katerica „veverita”, si limba neogreaca: ϰαντζαρώνω „a se catara”.
Este posibil ca asemanarea sa se datoreze unei intentii expresive comune.
Varianta prezinta o contaminare evidenta cu acata. – Derivat (a)catator, adjectiv (care se catara); cataratoare, substantiv feminin (ciocanitoare, Picus major).