Decan -ă
Definitie, sens si explicatie
1Decan, -ă, decani, -e, substantiv
1. Substantiv masculin si feminin: Membru al corpului profesoral universitar insarcinat cu conducerea unei facultati; grad detinut de aceasta persoana.
2. Substantiv masculin Persoana (aleasa dintre avocati) care conducea baroul avocatilor.
3. Substantiv masculin Persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare in anumite corpuri constituite.
4. Substantiv masculin (În biserica anglicana) Conducator al unui colegiu de preoti, al unei institutii religioase sau al unui local de cult.
Decanul de Canterbury.
5. Decurion. – Din limba latina Decanus, limba germana Dekan.
1. Substantiv masculin si feminin: Membru al corpului profesoral universitar insarcinat cu conducerea unei facultati; grad detinut de aceasta persoana.
2. Substantiv masculin Persoana (aleasa dintre avocati) care conducea baroul avocatilor.
3. Substantiv masculin Persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare in anumite corpuri constituite.
4. Substantiv masculin (În biserica anglicana) Conducator al unui colegiu de preoti, al unei institutii religioase sau al unui local de cult.
Decanul de Canterbury.
5. Decurion. – Din limba latina Decanus, limba germana Dekan.
2Decan3, -ă I. substantiv masculin
1. (termen antic) decurion.
2. persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit.
3. (in trecut) persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul.
4. conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana.
Ii. substantiv masculin f. membru al corpului profesoral universitar care detine conducerea unei facultati. (< limba latina decanus, limba germana Dekan)
1. (termen antic) decurion.
2. persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit.
3. (in trecut) persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul.
4. conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana.
Ii. substantiv masculin f. membru al corpului profesoral universitar care detine conducerea unei facultati. (< limba latina decanus, limba germana Dekan)
3Decan2 substantiv neutru hidrocarbura saturata aciclica cu 10 atomi de carbon in molecula. (< deca- + -an)
4Decan1 substantiv masculin regiune a cerului care face parte din semnele zodiacului. (< franceza decan, limba latina decanus)
5Decan substantiv masculin, plural decani
6Decan -i m. 1) (intr-o institutie de invatamant superior) Conducator al unei facultati. 2) Conducator al unei societati sau al unei institutii. 3) Membru al unei colectivitati cu cea mai mare vechime in functie. 4) (in biserica anglicana) Conducator ecleziastic. 5) ist. (in armata romana) Conducator al unei decurii; decurion. /<lat. decanus, limba germana Decan
7Decan, -ă substantiv masculin si feminin:
1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati.
2. Persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. substantiv masculin
1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion.
2. (În trecut) Persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor.
3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < limba latina decanus, conform limba italiana decano, franceza doyen).
1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati.
2. Persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. substantiv masculin
1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion.
2. (În trecut) Persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor.
3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < limba latina decanus, conform limba italiana decano, franceza doyen).
8Decan, decani substantiv masculin (det.) detinutul cu cea mai grea condamnare; detinutul cu cele mai multe condamnari. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)