1
Decatir (-ruri), substantiv neutru –
1. Acțiunea de a da lustru unei țesături. –
2. (Argou) Bătaie, ciomăgeală.
Franceză decatir.
Cuvînt puțin folosit, în unele orașe din Muntenia (Scriban).
1. Acțiunea de a da lustru unei țesături. –
2. (Argou) Bătaie, ciomăgeală.
Franceză decatir.
Cuvînt puțin folosit, în unele orașe din Muntenia (Scriban).
DER – dicționarul etimologic